Am vreo 100 şi ceva de prieteni, de toate culorile şi mărimile…Pe Facebook. Am şi prieteni în carne şi oase de pe toate continentele. Prieteni însă, pentru mine, rămâne un termen relativ. Prietenia între mine şi ei rămâne la un nivel de curiozitate culturală. Şi cred că e un lucrul general. Nu cred că prietenia asta inter-etnică trece de această curiozitate culturală. Inevitabil se ajunge la un conflict. Nu sunt adept al dictonului: cine nu e cu mine este împotriva mea, ci mai degrabă, “cine nu e cu mine nu există în sfera mea socială”. Sigur poate părea solipsist, sartrian dar asta e trăsătură universală a oamenilor. Cei mai apropiaţi prieteni sunt cei care au aceleaşi opinii că şi tine, văd lumea în aceleaşi culori. Ideea unei prietenii şi păci universale între culturi şi etnii este o minciună. Multiculturalismul a eşuat în Europa, aşa cum a eşuat şi în America. Aşa zisul melting pot în care toate culturile se amestecă s-a transformat în boiling pot. Şi aici nu e vorba de intoleranţa vest-europenilor. Ei au fost cei dintâi care au promovat multiculturalismul, mai mult sau mai puţin motivaţi de “white guilt”. Însă prietenia europenilor a fost privită de noii locuitori că o invitaţie la manifestarea unor comportamente anti-sociale. Sunt cunoscute şi arhi cunoscute, cazurile de agresiune împotriva albilor în Franţa şi Anglia, crimele săvârşite de imigranţii din odată paşnica peninsula Scandinavă, motivate rasial şi trecute cu vederea de guvernele europene. Sunt sute de videoclipuri pe internet şi reportaje unde vedem cum se manifestă prietenia inter-etnică şi inter-culturală în Franţa, Anglia, Germania. Prietenia asta frumoasă, multiculturală, se lasă cu injurii, insulte, remarci rasiale, bătăi, vânătăi, violuri şi crime din partea noilor veniţi, a imigranţilor. Iar manifestarea asta atât de frumoasă a prieteniei multiculturale se asezonează cu câte un “albi împuţiţi”, “albii puţ” sau “moarte albilor”. Toată lumea însă închide ochii, se prefac cu toţii în continuare că se bucură de această minunată prietenie şi, aşa cum spunea Neagu Djuvara, în articolul “Un pojar mortal” (http://www.frontpress.ro/2013/01/un-pojar-mortal-sau-pericolul-musulman-în-europa.html): “Cu toţii îşi sapă groapă”…
Nu sunt de accord cu organizaţiile de extremă dreapta, asemenea celor din Grecia, Cehia sau Ungaria însă cred că ceea ce a spus generalul Charles de Gaulle ar trebui să stea la baza oricărei ideologii multiculturale: “Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovadă că Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisă tuturor raselor. Dar cu condiţia că ei să rămână o mică minoritate. Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa.”
Cred însă în prietenia dintre popoare şi oameni de orice rasă, culoare, religie şi cultură, dar o prietenie echitabilă în care şi unul şi celălalt oferă și nu în care (aşa cum spune în Corinteni 1:11) “fiecare se grăbeşte să-şi ia propria mâncare că s-o consume şi unul rămâne flamând, pe când altul se îmbată”.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, un tânăr și talentat prozator și poet, locuiește la Sibiu, dar n-a uitat Târgoviștea adolescenței…
Citeşte şi
NERO, BRAC GERMAN, episodul unu al noului ROMAN FOILETON al prozatorului Ionuț CRISTACHE…
EVENIMENTE ÎN AȘTEPTARE, despre o prietenie cum nu va mai fi…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI, cu marele regizor Constantin VAENI…
PRIETENI LA CULTURA DE SÂMBĂTĂ, domnul Radu PETRESCU-MUSCEL cu o tulburătoare evocare…
LONDRA LA PAS, cu prietenul nostru Cristian Gabriel GROMAN…
Cătălina CRISTACHE, despre prietenie, în PLIMBĂRI BUCUREȘTENE…
Mihaela MARIN scrie despre prietenie, temă pe care ne-a propus-o, în CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…
CULTURA URBANĂ și titularul rubricii, tânărul universitar Pompiliu ALEXANDRU…
PICĂTURA CHINEZEASCĂ, cu autori români și prieteni…
Puiu JIPA și rubrica lui, AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
CULTURA ONLINE, cu profesorul dr. Daniel TACHE…
Bogdan VLĂDUCĂ și JUNIORII, de rămas bun…
Radu GEORGESCU și CULTURA GLOBALĂ…
Facebook
WhatsApp
TikTok
