În România zilelor noastre, orice tânăr visează să lucreze intr-o companie multinaţională sau o corporaţie și să respire mediul corporat. Am fost și eu unul dintre acei tineri, însă mediul corporat nu m-a încântat deloc. Însă am tras anumite invăţăminte despre comportamentul organizaţional și am învățat căte ceva pe propria mea piele despre sociologia mediului de muncă corporat în companii și corporaţii, fiind însă puţin dezamăgit de aprecierea nemeritată a trainerilor și a așa-numitului coaching. Nu pot, nu pot să mă abţin… Nu pot să să nu zâmbesc când aud de traineri şi motivational speakers. De la trainerul companiei în care lucrezi, trainer care vine la o lună, două cu aceleaşi materiale, care îşi aşează tacticos pe masă laptopul şi proiectorul şi care îţi explică mai bine cum să vinzi şi cum să vorbeşti cu clienţii, la înţeleptul de serviciu şi mult prea agasantul şi stridentul Zig Ziglar, la maharajahul Donald Trump speech-ul motivaţional e cam acelaşi. Fie că e trainerul care a prins şi el cu şmecherii un post în companie şi îţi spune ţie acum cum să vinzi fie că e Zig care urlă şi se agită, fie că e Donald Trump cu tăticul plin de bani şi te asasinează în zeci de cărţi învăţându-te cum să faci şi tu la fel de mulţi bani, că ei trainerii îţi spun cam acelaşi lucru: tehnici de vânzări, reguli mai mult sau mai puţin bătute în cuie, sau chiar proprile lor experienţe şi revelaţii. Dacă urmezi paşii lor, ăla eşti, o să îţi mănânce clientul din palmă indiferent că vinzi credite, asigurări, planuri de investiţii sau şosete de lână cu motto-ul companiei inscripţionat în cristale Swarowski. Trainerii sunt de două feluri… Aţi văzut cum în filme poliţiştii se folosesc de rolurile de good cop şi bad cop? Aşa e şi aici… Good trainer şi badass trainer… Trainerul bun îţi vorbeşte frumos, te încurajează, îţi dă speranţă de zici că în secunda următoare ai fi în stare să vinzi Linux lui Bill Gates. Trainerul rău e rău! Adică la el partea motivaţională nu prea e motivaţională. Un fel de : e motivaţională pentru tine ăla care ai trecut de un anumit nivel, dar restul, dacă nu aveţi sânge în voi, lăsaţi-o baltă că meseria asta nu e pentru voi. E un fel de Echilibru… Dacă cel bun îţi vorbeşte de tehnici clasice de vânzare, trainerul rău te îndoapă cu videoclipuri motivationale, cu pieţe de peşti sau mai ştiu eu alte lucruri care nu prea au legătură cu ce vinzi tu. Ca şi cum trainerul rău ar vrea să facă o selecţie. O selecţie naturală… Ţi-e frică? Şterge-o… Rezişti bau bau-lui corporat? Rămâi… Dar, după aceea, iar vine trainerul cel bun şi îţi insuflă speranţa. Toţi trainerii ăştia vor să ajungi mare, să fii bogat. Să ştii că se poate… Da, da chiar se poate! Da, desigur poţi cumpăra Biblia vânzărilor şi alte cărţi care să te înveţe să fii bogat, dar să ştii că e doar o cale. Doar fiind performant şi având un randament cât mia, bun în companie şi fiind fidel companiei poţi să ajungi bogat. Nuu, lasă baltă visele tale! Ele nu te pot face bogat. Vinde, vinde, vinde şi fii loial companiei!Ei, acuma… Doar nu vei dori să fii recompensat de companie pentru că îi eşti loial! Asta e culmea… Asta e datoria ta. Sau nu ai auzit ce spune Zig Ziglar? Prime the pump! Umple pompa cu apă! Nu culege de acolo de unde nu ai semănat! Cam astea sunt lucrurile care ţi se transmit într-o companie, într-un mediu corporat. Sub stratul ăsta de marmură corporată se ascunde o mare de lavă, lavă formată din nemulţumirilelangajaţilor. „Eh, parcă nu ştim că nu aşa ajungi bogat” ! Sunt anumite reguli nescrise pe care toţi le cunoaştem şi pe care le aflăm pe propria piele:
1. într-o companie contează pe cine cunoşti şi ce cunoşti despre cel pe care îl cunoşti;
2. eşti prins într-un război, luptă pe două fronturi;
3. ți se ivesc oportunităţi, joacă la două echipe sau chiar la trei, dacă cumva dai autogol în una eşti goal-getter (golgheter) în cealaltă, Win-win (corolar, dacă este posibil schimbă echipele una după alta fără scrupule);
4. în mod invariabil, trădează-ţi colegii şi superiorii (corolar, transformă-te într-un ciripitor de profesie);
5. eşti confidentul unei persoane cheie din companie, menţine-i încrederea şi păstrează secretele până la momentul oportun, când le vei putea vinde la cel mai bun preţ;
6. eşti într-o poziţie de conducere, fii prieten cu toată lumea, cei care sunt reticenţi la atitudinea ta prietenoasă sunt împotriva echipei, ostracizează-i;
7. recrutează-ţi şobolanii şi turnători personali sau pur şi simplu cumpără un turnător de serviciu şi, după ce te foloseşti de ei, divulgă-le secretele, demască-i, condamnă-i şi exclude-i din echipă;
8. fiind într-o funcţie de conducere, nu elimina pe nimeni din echipă, cu de la tine putere, deleagă-ţi autoritatea, altul să fie vinovat de decizia ta, de ce să ai tu duşmani când pot să aibă cei din subordinea ta;
9. ține informatorii aproape însă trainerii şi mai aproape, un trainer poate fi un potenţial lider informal; simţi că eşti în pericol de a pierde controlul echipei, exprimă grija ta membrilor echipei cum că liderul informal este unealta unor superiori răuvoitori sau chiar a concurenţei şi că va strica coeziunea echipei şi bună ei funcţionare, acum e momentul să faci din fiecare membru al echipei un „cel mai bun prieten şi confident”;
10. atunci când sapi, torni, informezi, sabotezi şi trădezi gândeşte mereu proactive;
Urmând aceste reguli poţi ajunge bogat si puternic? Nu ştiu. Dar îţi poţi pierde cu integritatea credibilitatea. Urmează aceste lecţii de machiavelism corporat vecin cu inside trading-ul. De multe ori au rezultate bune și poți ajung undeva, în companie, călcând in picioare colegii şi prietenii, plătind însă preţul demnităţii, al integrităţii şi moralităţii. Evident, trăim într-o lume unde aceste trei valori nu mai au importanţă. Aş putea prevedea chiar un viitor în care un Donald Trump ar cumpăra şi ar înregistra aceste trei cuvinte, dându-le un sens propriu, corporat. Important nu este să urmezi aceste reguli , important este să ştii că nu există reţete ale succesului, cel puţin nu aşa cum sunt ele descrise de Ziglar, Trump, Kyosaki şi alţi înţelepţi corporati. Dincolo de bine şi de rău, de moral şi de imoral, oportuniştii urmează cele 10 legi, conştient sau inconştient, câteodată urcând în ierarhie sau câteodată căzând, pierzând de fiecare dată şi mai multe scrupule, valori, principii, prieteni şi bani.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, tânăr poet și prozator, locuiește la Sibiu, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Citeşte şi
1.Episodul al cincisprezecelea din A DOUA FAȚĂ, romanul în foileton al scriitorului Ionuț CRISTACHE…
2.Fața lui Obama, în AMERICA LA NOI ACASĂ, rubrica săptămânală a Danei NEACȘU, din New York…
4.În AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ, domnul Actor Puiu JIPA zice: hai cu mine…
5.Despre respect (în alt sens) scrie Cătălina CRISTACHE, în PLIMBĂRI BUCUREȘTENE…
6.Înțelepciunea Tibetului în CULTURA URBANĂ, cu profesorul Pompiliu ALEXANDRU…
Facebook
WhatsApp
TikTok
