Nu cred că trebuie să argumentez prea mult afirmaţia conform căreia trăim într-o lume nebună. Aidoma mersului lumii, sistemul economic actual este dezordonat şi agitat, mai ales datorită faptului că omul modern a decis că totul e tranzacţionabil. Ajunşi la concluzia că totul e permis, am început să dezvoltăm tot felul de instrumente financiare năstruşnice, menite să sporească avuţia celor avuţi şi sărăcia celor săraci. Oricât de complex este sistemul economic, rămâne valabilă vechea zicală „ban la ban şi păduche la păduche”, aceasta fiind definiţia neaoşă a spiralei economice conform căreia, pe măsură ce o ţară sau o companie întâmpină dificultăţi, acestea necesită din ce în ce mai mult capital pentru a fi redresate. Şi cum totul merge din ce în ce mai prost, de unde să scoţi resurse din ce în ce mai mari? Aici intervine datoria care este menită să salveze economiile aflate în dificultate oferind mult necesarul capital excedentar.
Pare simplu dar, de fapt, lumea economică curentă este atât de întortocheată încât, acum trei ani, cea mai puternică economie a lumii, care, din întâmplare, este de tip capitalist, a decis să scape de datorii cu bani publici sectoarele private. Şi dacă peste ocean s-a putut, pe meleagurile europene s-a trecut la un alt nivel. Acum doi ani, Uniunea Europeană a avansat, de la salvat companii la salvat ţări întregi.
Circula nu de demult un banc cu un turist german aflat în vacanţă în Grecia, care a lăsat garanţie 100 de euro recepţionerului pentru vizitarea camerelor hotelului, înainte de a selecta o cameră. Recepţionerul ia banii, fuge la măcelar şi îşi plăteşte datoria în valoare de 100 euro. Măcelarul se duce la fermier, la rândul său îşi plăteşte datoria şi aşa mai departe, de la om la om, datorie cu datorie, banii se întorc la recepționer. În final, turistul fiind nemulţumit de camere, îşi ia banii înapoi şi pleacă.
Bancul ilustrează aproape perfect pachetele de salvare ale Uniunii Europene care, la rândul lor, sunt reprezentative tipicului vremurilor prezente – nimeni nu produce ceva, toată lumea scapă de datorii şi tot fără bani rămân.
În general, sunt adept al acumulării de datorii, dar modul în care este exploatat sistemul economic modern îmi îngreunează semnificativ apărarea în faţa criticilor datoriilor. Dacă inventează careva finanţarea datoriilor prin datorii, le-am cam făcut pe toate. Nu sunt un tip violent, dar dacă se întâmplă aşa ceva, persoana în cauză merită un premiu Nobel şi o bătaie bună.
BOGDAN CERNAT este doctor în relații economice internaționale, cercetător în managementul afacerilor, cadru didactic asociat la ASE-București și, mai ales, absolvent de CARABELLA…
Citește și
4.Vremea, vremurile? Nu spera și nu ai teamă, scrie Mihaela MARIN în CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…
6.Despre vremurile de aici, scrie din LONDRA LA PAS prietenul nostru Cristian Gabriel GROMAN…
7.E prea devreme pentru vreme, afirmă categoric Puiu JIPA, în AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
12.Mici REFLECȚII PEDAGOGICE, în pas cu vremea și cu vremurile, vă propune Alexandra VLADOVICI…
Facebook
WhatsApp
TikTok
