ortooxacell kiss2022.gif Flax

SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 11 – Dana NEACȘU…

 

                       Pentru  Ticuţǎ– pentru cǎ a fost  şi  Paul-Mircea –pentru cǎ   n-a știut…

                                     „Nothing human disgust me unless is unkind, violent.”

(Hannah, in The Night of the Iguana)

                                                               Când te naști ți se dau

                                                           două șanse: să fii fericit

                                                                 ori să te sinucizi.

                     Majoritatea le ignorăm pe amândouă.

 

 

                       Castor  si  Polux  sau  despre  frumusetea  incestului (I)

 

Imediat dupa ce a luat sfirsit lamentabila dare in spectacol a lui F. cei doi studenti–barbati frumosi– au interpretat impreuna o scena dintr-o piesa despre care nu stiam nimic. Impersonau doi homosexuali, Castor, cel blond si cu ochii albastri fusese invitat pe terasa cladirii The Empire State Building de catre Polux, cel brunet si cu mustata, amindoi vinjosi, cu trupuri tinere si frumos arcuite. Polux ii face curte lui Castor, arata surprins ca-l vede– din ce spune inteleg ca i-a lasat invitatia de a se intilni pe terasa la robotul telefonic, answering machine suna mai bine– usor iritat, parca, se arata insa la gindul ca poate chiar iubitul lui Castor–rivalul sau– l-a trimis din condescendenta pe Castor la o intilnire pe care acesta o considera nesemnificativa ori necompetitiva pentru el, dar Polux isi revine repede din starea psiho-analitica si-l roaga, il impora pe Castor sa renunte la iubitul sau si sa accepte o relatie, cel putin sexuala, cu el. Castor il joaca putin pe degetul sau cel mai mic, isi trece timpul admirind balonul rosu umflat pe care Polox il tinea ca pe un suvenir special sau un cadou pretios–ceea ce si era, un prieten (despre care din discutiile dintre cei doi si Andy am inteles ca era fostul sau iubit care murise de SIDA) i-l daduse la despartire– dupa care conversatie intretinuta la un ton neutru Castor il informeaza ca cererea lui de-a-si parasi iubitul vine prea tirziu, moment cind lui Polux ii sare inima din piept, cum adica, e prea tirziu sa ma rogi asa ceva pentru ca m-a parasit el, Polux este fericit iar Castor trist, Polux incurajat de noua situatie prinde sperante si aproape ca nu-l mai roaga tonul fiind de aducere la cunostinta, de informare despre propriile sale viitoare fapte, ma voi exprima totusi folosind verbul „a cere,” ii „cerea” sa aiba sex chiar in noaptea aceea, in parc, sau pe terasa de la etajul 86 din The Empire State Building, sau oriunde ar vrea Castor, sex?, dar stii ca sint HIV pozitiv, ii raspunde cumva provocator Castor, Polux poate aflase mai inainte sau pur si simplu nu-i pasa i-a propus safe sex or unsafe, cu sau fara prezervativ de protectie, la alegerea lui Castor, iar Castor cumva impresionat ca are inca valoare, ca este inca dorit, chiar daca ar fi fost sa fie doar sexual, isi imbunatateste nivelul self-esteem-ei–al propriei evaluari– si, ca la poker pluseaza, ii cere in schimb o masa la restaurant, apoi sa mearga intr-un club sa danseze, daca s-ar putea ceva bijuterii ar ajuta, sigur, nu-i nici o problema ii raspunde Polux incintat, important este sa aiba sex si Castor sa-i promita ceva, ce anume, il intreaba Castor, ca nu va muri niciodata, Castor ii promite, Polux il face mincinos si cred ca-i arunca balonul umflat in brate sau tot timpul s-au jucat cu balonul, dar se imbratiseaza, si scena de mila lumii, separata de restul camerei prin faptul ca era acoperita cu parchet si nu cu mocheta, pentru ca avea deasupra becuri ca luminile unei rampe, iar prin aranjament cei din camera priveau in directia unde se afla, scena aceea devenise terasa de la etajul 86 cu doi frati-iubiti-prieteni-camarazi imbratisati peste viata si mai ales peste moarte.

Castor si Polux au polarizat respiratia tuturor asupra jocului lor, vibra imbratisarea lor, dansa sexual un rit african al fertilitatii, iar atingerea lor ma privea fizic personal, intimplarea ei va face parte din istoria mea privata, puteam s-o descriu prietenilor ca intimplindu-se mie si ca m-a afectat. Dupa ce am terminat de mincat felia cea mare de pepene rosu servita de  de catre Castor si Polux, palmele mi s-au lovit cu putere una de alta, un zimbet larg cit o zi de post si ochi sclipitori mi-au inlocuit spaima de banala nebunie, de fals, de kitch. Si a fost ca o seara la Knitting Factory ascultind John Zorn cind frica nu mai este ci-i absorbita, e curat fara sa fie alb si fara sa fie ca la vecin de curat, este curat ca viata– adica fara impuritati, fara minciuna cotidiana ca esti un Fat-Frumos cind ai cosuri pe fata ca daca muncesti in acelasi ritm sigur fi-vei intr-o zi bogat– a fost o palma din dragoste data dupa lesin sa te trezesti.

Castor si Polux vibrau ca doua mere pe care daca le tai curge singe din cel mai bun, de culoarea cea mai purpure, la gust potrivit de sarat, din cel de calitatea intii, ca un vin obtinut in anumiti ani din anumite recolte si care se cumpara nu neaparat la sute de dolari sticla, ci se gaseste pentru toti si la preturi accesiblie, numai ca trebuie sa cunosti pentru a te bucura premeditat sau sa ai papile gustative sa te bucuri cind din intimplare il cumperi.

 

 

Intilnirea sau despre cum oamenii pot sa nu moara

 

Este plauzibil sa-ti imaginezi ca mergi la bunici si de placere si fortat pentru ca nu au unde sa te trimita parintii si cu noroc, iarasi este posibil, sa iti faci prieteni pentru o vara de care fie-ti amintesti o viata, fie ii ai pentru o viata, ceva ca in La Medeleni, si stai intr-o camera nu mare, dar cu doua ferestre opuse, la est si la vest, mari cit tot peretele, si in vale vezi apa portului si apusul soarelui printre arbustii salbatici si iarba e intotdeauna proaspata si necosita si nici o vegetatie nu-i impusa locului de mina de om. Bunicii sint bogati si cumva morti si au casa de vara pe o insula. Casa este cu doua etaje, reamenajata intr-o ferma de prin 1700, anul fiind determinat cu ajutorul ferestrelor care sint 12 over 12, adica fereastra este impartita in doua pe orizontala, iar partea de jos culiseaza in sus si in jos, iar fiecare parte este impartita in 12 ferestruici, iar la inceput a fost un grajd pentru cai, unde acum este o bucatarie cu apa la 100 grade Celsius la robinet si alte doua robinete cu apa rece si apa calda la diferite temperaturi, in functie de gradul de rotire al robinetului, si apa dublu filtrata pentru baut, si robot si aragaz electric si tot felul de mirodenii in multe sertare si gratar si un instrument de absorbit aburul deasupra aragazului si peste tot doar lemn masiv si de acolo se porneste intr-un birou cu sala de baie proprie si intr-un hol de unde se iese in curtea ce da spre ocean si in camera cu doua ferestre imense opuse una alteia si catre o scara interioara care duce la camera bunicilor si la camera cu patul sacru, unde tatal a fost conceput si unde nu mai doarme nimeni, de cind bunicii sint aproape morti si din camera cu ferestre imense si opuse se da intr-un alt hol de unde intri in camera lui cu sala de baie proprie, pe scari spre alte doua camere cu baia lor iar dintr-una se iese pe terasa unde serveau bunicii cafeaua si citea bunicul ziarul in fiecare dimineata privind micul golf unde se ascundea demult avionul tatalui si acum sta doar un yacht in the boat house si in capatul holului, la parter se intra in camera de zi de unde se vedea vegetatia salbatica ce acoperea oceanul. Pe pereti peste tot erau ametitor de multe fotografii cu familia bunicii si a bunicului, cu bunica tinara cind s-a prezentat la balul international pentru debutante insotita de un chaperon militar, cu bunicul la mare in L.A. in anul cind absolvise colegiul si jurai ca este descendentul lui Paul Newman, al lui Christopher Plummer si al propriei bunici din partea strabunicului, si fratii si surorile tatalui atirnau prin toate colturile, in camera bunicilor pe un perete se gaseau toate pozele cu tatal sau si fratii sai in prima lor zi de viata si semanau intre ei ca si cum ar fi fost doar poza unuia multiplicata, iar acum erau atit de deosebiti ca aspect si tot restul.

Castor venea la bunici ori de cite ori avea ocazia, destul de des si mai ales la sfirsitul verii cind nimeni practic nu mai era pe insula, cind toti paraseau vacanta ca un alt an de munca sa le asigure banii pentru vacanta urmatoare. Se legana in hamacul din curte si citea, nu prea mult timp caci inca mai erau tauni si alti tintari, se mai suia in the tree house si-si amintea ca nu avusese niciodata curajul sa se urce acolo copil fiind, iar acum ii era frica sa nu se surpe cu el, dar nu avea mai mult de 140 pounds, cit era limita scrisa pe o tablita, i-ar fi placut sa se ascunda acolo de bunicul sau cind acesta era furios pe viata si arunca prin fereastra cu bastonul incrustat cu argint si miner de fildes, folosit doar pentru a-i linisti momentele de groaza. Stia ca bunicul sau fusese separat pentru un timp de bunica si statuse cu o femeie cu vreo 20 de ani mai tinara ca el intr-un apartament mic cit sala lui de baie sau nu mult mai mare in Chelsea, dar se intoarse la bunica lui, nimeni nu stia de ce, doar cu bastonul de mahon incrustat cu argint si cu miner de fildes pe care-l arunca pe fereastra ca si cum ar fi lovit mortal in capul cuiva, cu toata puterea, iar lui ii raminea indiferenta comportarea batrinului, intotdeauna s-a simtit mai mult de partea bunicii, fiind foarte amabil cu toata lumea, cu un zimbet fermecator pentru toti cei care se gaseau pe acolo nu de dragul cuiva, ci de dragul casei spatioase inconjurate cu 10 acri de pamint virgin, indiferent ii era si hamacul unde nu-si petrecuse primii ani de alfabetizare ca sa citeasca 2 ani de vacanta sau alte carti mai avansate cu vampiri si schelete miscatoare din colectii moderne pentru copii moderni, nu se ducea nici pe deck si nici in boat house, doar privea din virful unui deal-movila, pe care si-l impartea in fabulatii nostalgice fara sa stie cu bunicul sau, un ocean niciodata infuriat, incins de o parte si de alta cu pamint, si de pe malul lui vedea malul celalalt si foarte departe, doar cu binoclu intr-adevar largul oceanului si unde poposea doar din cind in cind cite un vas mai mare decit iahtul lor. Uneori isi pierdea timpul imaginindu-si in micul golf de la marginea proprietatii lor ca ateriza cu avionul bunicului sau LAKE AMPHIBIAN pe apa, oprind motorul si plutind din aer direct pe apa si toata ziua o tindalea, nici el nu stia cum, fara sa vorbeasca ore in sir nimicuri la telefon cum s-ar fi asteptat cu totii pentru un baiat care nu joaca nici tenis de cimp, ca toti baietii in vacanta pe insula, nu se duce in nici un bar, desi Chicken Box barul irlandez atit de ciudat– la un capat cu scena pentru rockeri interpreti si alti debutanti deobicei solisti de folk irlandez, cu trei table de billiard in capatul opus unde jucau perechi o femeie un barbat, unde femeile aduceau a marinari, si intre punctele de atractie tejgheaua barului unde se serveau mai ales sortimente de bere irlandeza–l-ar fi atras mai mult decit orice, nu avea prieteni sau colegi pe care sa-i invite sa-l viziteze si nici nu dorea sa-i aiba, doar uneori regreta ca bunicii rupsesera legatura cu mama bunicii sale, pentru ca si-ar fi dorit sa aiba un cal de cursa pe care sa-l ingrijeasca, sa-l antreneze si cu care sa cistige intrecerile de la Saratoga.

Si tocmai cind postasul se daduse jos din masina, livrind un pachet din Europa trimis pe adresa lor, Castor se afla in virful dealului-movila la vreo 50 de metri de casa visind la calul sau venit cu avionul pe apa, aude pe bunicul sau spargind geamul bucatoriei cu bastonul aruncat pe ferestra care se afla intotdeauna inchisa la un astfel de incident, chiar daca destul de cald afara, ca si cum o conspiratie se petrecea acolo, bastonul lovind in postas, care in loc sa depuna pachetul in fata usii dinspre strada si sa plece sau sa sune la vreo sonerie sau sa strige, a vrut sa-l livreze personal in mina stapinilor casei pe care o invidia, pentru ca era mare, spatioasa, pentru ca nepotul lor era de aceeasi virsta cu el si bastonul nu-l loveste in cap sau in vreun organ vital cind nu mai este viril ci in spate de-l culca la pamint cu un geamat neauzit de nimeni, intrucit nu gemi in fata celor pe care-i iubesti si copii in tacere. Castor nu a dat fuga sa vada ce se intimpla, intrucit era obisnuit cu scena, putin tracasat, ca nu se tracasa asa de usor, bunicul nu s-a sinchisit nici el sa-si caute bastonul, i-l culegea fata in fiecare joi cind venea sa deretice prin casa, iar ceilalti nici atit, asa ca postasul a zacut de doua ori mai mult timpul cerut de obiceiul locului unui om ranit pe proprietatea cuiva pina sa fie descoperit, pina sa primeasca primul ce dracu ai cautat in fata ferestrei, si asta pentru ca la pachet se astepta confirmare imediata, si cind au primit telefon despre pachet, ei au dat din umar si au sunat la posta care le-a spus ca masina postei se afla de doua ceasuri in fata casei lor si asa Polux a intrat in istoria familiei.

Castor s-a auzit strigat la cina si a simtit si o mina pe umarul sau. A intors capul si a zarit un negricios cu mustata cu ochii mari si negrii zimbindu-i cu dintii albi si spunindu-i cumva ca domnisorul este asteptat la cina. Castor a avut inspiratia sa-i intinda mina si sa-i spuna Castor, la care Polux si-a declinat propriul nume si pe scurt in cei 50 de metri pina in casa istoria sa de copil gasit intr-un cos uitat in gara Victoria in London. Castor s-a uitat cumva peste umar la tinarul care mergea indoit din spate ca si cum ar fi fost cocosat si i-a venit sa rida, se simtea bine mersi in postura lui de tinar vinjos si drept si l-a luat de dupa brat pe intrus si tirindu-l l-a dus in casa si uitindu-se pentru prima oara in ochii bunicului sai la prezentat acesta este invitatul meu, rog sa aveti grija sa nu-i lipseasca nimic, si a urmat tacerea dinaintea crizei de epilepsie, bunicul si doctorul si chiar bietul Polux au inceput isteric sa hohoteasca, iar tot pentru prima oara bunicul avea lacrimi in ochi de ris si batindu-l mindru pe umar i-a zis tandru idiotule.

S-au asezat la masa si s-au bucurat de roadele trimise lor prin bunatatea lui Dumnezeu si Polux era tratat cu toata consideratia, adica lui i se adresau toate intrebarile umplimd golul dintre scaune. Doctorul ii spusese ca daca a reusit sa treaca de soc, adica sa se scoale de jos, cum s-a si intimplat intr-un fel, pentru ca in cadere el a venit tocmai pe locul unde garau cei de-ai casei truck-ul, micul camion cu care se duceau la piata odata pe saptamina, si venind de la piata cu fata in casa bunica a garat camionul peste corpul postasului fara sa-l observe, datorita uniformei de camuflaj pe care o poarta in timpul serviciului fortele postale de pe insula, asa ca in momentul cind si-a revenit a crezut pentru o perioda de timp necronometrata ca este in cripta deja imbalsamat, asa simtea mirosul din jurul lui, insa cum nu se inabusea decit in propriile lacrimi si nu se termina odata mai repede cosmarul a incercat sa gindeasca si a putut sa reflecteze, si a hotarit sa iasa de unde soarta cruda il aruncase, se uita in jur si vazu pachetul nepredat la destinatie si el stia ca fiecare pachet trimis prin posta are un destinatar si cu ochii deschisi se uita si in sus si intelese ca, din pacate un camion trecuse si se oprise peste el, nu-si aducea aminte cum de-a ajuns acolo, intrucit nu bause nimic la Chicken Box, numai daca in 7up nu-i adaugase Tom si ceva wisky canadian, a dat sa iasa de sub masina dar n-a putut imediat pentru ca avea o durere inexplicabila in spate, ca un junghi facut cu ceva contondent, a vrut sa tipe dar nu avea destula putere ca sa si tipe si sa iasa din rahatul de ciine unde statea cu ceafa si a inceput sa se tirasca, astfel ca pe la sfirsitul  dupa amiezii i-au iesit picioarele de sub masina, fata din casa a tipat ca un mort misca si a fost chemat de urgenta un medic. L-au tras de sub masina si l-au tratat cu o vodca absolut ca in reclame si si-a mai revenit. A inceput sa le biiguie despre un pachet, pe care eventual l-au si gasit nedistrus linga bastonul bunicului care le-a dat de gindit sa-l pune pe doctor sa-i cerceteze spatele si au gasit o gaura pina la coaste din care cursese ceva singe, acum inchegat, asa ca au chemat de urgenta o ambulanta, l-au transportat la spital, de urgenta l-au curatat, desinfectat si cusut, l-au bandajat si cu ceva trachilizante l-au adus pentru citeva zile la vila lor, aranjindu-se in acelasi timp cu doctorul sa-l supavegheze, stabilindu-se ca salariul pentru vreo 2-3 saptamini sau pina cind se vindeca sa fie platit postei de catre familia bastonului astfel incit sa nu ramina nimic de raportat politiei insulare.

Si masa a avut de toate, ca aperitiv Polux a cerut o bere irlandeza, si i s-a oferit Guiness scout, si la fel a cerut si Castor si potato chips, dar aici i-au sugerat ca crab cake este mai indicat, asa ca a acceptat si a fost mai bine, caci nu gustase asa ceva inainte, si la fel a cerut si Castor din partea opusa a mesei, ca entrée a cerut hamburger cu bacon, o felie de tomato, o frunza de salad, cedar cheese si ketch-up, poate si o tulpinita de celery, iar ei i-au sugerat din nou altceva fie sa continue cu sea food, un lobster sau un peste sau mussels date-n fiert intr-un chardonet californian din ’75 si adaugata putina apa, usturoi pisat si sare. Polux asculta si in final a spus ca ar fi fericit daca i-ar da putin din fiecare sa guste, si masa s-a umplut cu felurile de mincare amintite, nu a mai fost loc pentru nimic altceva, asa ca ceilalti il priveau cum maninca pe rind tot ce i se adusese si raspundea politicos la toate intrebarile ce i se puneau, dar s-a oprit ca din senin, cind toti erau mai in verva, cind Castor asculta cu dragoste paterna la bunicul sau care isi imbratisase dupa decenii din nou nevasta si spunea cum a calarit el prima oara un cal de cursa din grajdurile soacrei sale, cind inca nu stia care-i diferenta intre a calari un cal de $3 batrin mort care abia o ducea la trap si campinonul acela aflat in perioada de refacere care  putea doar in galop, dar cind a simtit ca-i cit pe ce sa-si piarda calaretul a incetinit astfel incit in momentul caderii si calul se oprise. Acel moment de gratie divina Polux l-a distrus spunind ca-i vine sa vomite, ca nu mai poate minca, si abia a terminat sa biiguie asta ca a si lesinat.

A doua zi, Polux s-a trezit intr-o camera frumoasa cu tavanul cam cis si cu usa la terasa deschisa, domnul batrin a intrat in camera si l-a intrebat daca ii este foame sau daca doreste doar o cafea pentru micul dejun, el i-a spus ca dimineata nu bea cafea si nici nu maninca, mai pe la 10 dupa ce munceste bea un suc si maninca o chifla calda taiata cu bacon si un ochi la mijloc, apoi batrinul a zis bine si a iesit pe usa de la balcon, in timp ce vorbea de la microfonul portabil cu doctorul sa treaca sa-si viziteze pacientul. Castor nu a venit decit dupa prinz sa-l vada si i-a spus daca are nevoie de baie este cu intrare prin camera alaturata, care este camera unde doarme el mai nou, pentru ca vrea sa-i fie de ajutor in caz ca totul se va agrava. Polux mirat ii spune ca micul dejun a fost copios, ca fata in casa est o frumusete, ca totul e minunat si ca doctorul, care tocmai plecase, i-a prezis ca daca sta in pat cu mincare buna printre prieteni, intr-o saptamina se va face ca un taur, si Castor i-a luat mina si i-a zis, asa sa fie prietene si a plecat rizind. Polux se intimpla ca tocmai avea nevoie la toaleta si nimeni nu era cu el in camera sa-l ajute sa se dea jos din pat. Asa ca s-a tirit din nou pina a cazut din pat si s-a tirit pe jos pina la usa de unde nu s-a mai miscat pina cind batrinul domn nu si-a terminat cafeaua si a telefonat de la telefonul celular fetei in casa sa-i mai aduca abia atunci l-au gasit in usa udat de propria urina pe care n-o mai putuse controla. Castor incuiase usa cu cheia la plecare, pentru a-l proteja ca sa nu fie deranjat de nimeni altcineva.

Dupa 6 saptamini Polux a decis sa se dea jos din pat si sa nu mai accepte plosca sub fund, sa nu mai refuze vinul de frica sa su inteleaga ceilalti ca el nu mai lua demult nici un medicament. Doctorul il acoperea perfect, desi nu schimbasera intre ei nici o vorba. Amindoi se ingrasasera cu peste 20 de pounds in acest interval, si asta numai datorita bucataresei care gatea nouvelle cuisine si nu folosea prea multa grasime. Castor incepuse sa-l viziteze inainte de a se duce la culcare si-i citea ce era mai interesant in presa zilei ce se trecea odata cu apusul soarelui si-i privea cu atentie miinile si mai ales aratatorul si degetul mare de la dreapta, fara sa spuna un cuvint, pina intr-o seara cind i-a spus ca a prins destula forta ca sa fie in stare sa calareasca un cal. Ce cal, intreaba distrus Polux, eu nu ma pot da jos din pat. Incearca, ii spune Castor si-i arata un contract prin care bunicul sau il angaja pe Polux sa-i tina de urit pe vara nepotului sau Castor, fara sa-i afecteze cariera ca postas, pentru un salariu de $US1000 pe saptamina. Polux sare jos din pat si topaie de fericire si in pijama coboara scarile din casa si cu un tipat de indian din tribul bastinas de pe insula, care din nefericire nu mai fusese auzit de la 1872, cind ultimul exemplar feminin pur singe murise de moarte buna barbatul murindu-i mai inainte, la venerabila virsta de 71 de ani pe atunci nemaiauzita si nemaipomenita de jur imprejur pe apa, in aer si pe uscat, Polux sari intr-un avint tineresc pe calul neinhamat si mai ales nedomesticit, care sarind pe picioarele de dinapoi nechezi la impactul cu scrotum-ul si fesele calaretului neasteptat il arunca cit colo.

POC! se auzi corpul lui Polux la impactul cu pamintul si acolo ramase fara nici un alt sunet. Toti ai casei se trezira din amorteala si venisera la locul faptei. Castor le explicase reactia neasteptata a lui Polux la auzul noii sale functii la serviciul intretinere de spatii vesele si au zimbit cu totii cu inteles, mai ales bunicul in amintirea primei slujbe pe bani buni pe care o obtinuse in viata lui. Si l-au tirit pe Polux pentru restul verii in patul parasit doar pentru citeva minute. Castor si Polux au devenit nedespartiti si au petrecut tot restul verii impreuna, urmind ca sa se intilneasca in anul viitor si de fiecare data cind Castor va avea timp sa dea o fuga pe insula in cursul anului.

Cam asa s-ar descrie relatia dintre cei doi actori de pe scena, in viata de toate zilele, o prietenie in timpul liber– actoria fiind modul de a-si umple timpul liber–intre o slujba de sustinere economica a vietii si somnul recuperator. C. si P. se cunosteau dinainte de a veni in clas de actorie anul trecut ca incepatori, in aceeasi clasa in care fusesem si eu studenta pentru semestrul de vara. Multe universitati americane au 4 semestre, in ideea de a veni in ajutor studentilor care nu sint in stare sau nu au timpul necesar sa acumuleze doar in 3 semestre numarul de credite necesare pentru a absolvi o institutie de invatamint superior, sau nu erau multumiti cu notele obtinute si renuntau la anul de invatamint anterior, putea să ia curusuri in vară in contul anului de invatamint universitar urmator.

Castor isi intrerupsese studiile pentru a munci un an, nu se credea inca matur pentru universitate, si nu pierdea astfel nici un avantaj, daca obtinuse vreunul, in afara de rezultatul muncii lui. Nu-i era frică să fie catalogat fie la mere bune sau mere stricate. Se decise sa-şi ia viaţa in trepte decise de el.

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media