Istoria ne arată că fiecare epocă este sub semnul unui complex de valori care motivează și orientează acțiunile sociale. G. Durand arată în Introduction à la mythodologie că fiecare astfel de epocă este precum un pachet de unde care se propagă în timpul social, fiecare epocă având și subperioade care se disting printr-o individualitate valorică foarte mare față de epoca din care fac parte. De exemplu, dadaismul este un astfel de curent care se distinge net pe fondul mai marelui ciclu din care face parte.
Dacă privim de undeva de sus perioadele acestea culturale ale istoriei vedem anumite culori clare care se disting pentru fiecare astfel de interval. Antichitatea era preocupată de eroi și de valorizarea acestora, Evul Mediu dorește să înțeleagă pe Dumnezeu sau orice s-ar afla într-un dincolo, apoi Renașterea revine în lume admirând frumosul omenesc sau al naturii. Clasicismul, prin luminile sale mută tușele spre rațiune și moralitate, pentru ca Romantismul să disece fin afectele.
Dar secolele XX și XXI în ce culori își definesc mediul? Este un policromatism, desigur. Dar fără să exagerăm, când tabloul îl privim de departe, nota dominantă este desigur dată de interesul economic. Avem un ascuțit interes, pasiune, simț al economicului. De fapt, al schimbului. Suntem sub valoarea trocului – adică a lui „dă-mi să îți dau”, „ia fără să primesc nimic”, „dă-mi cât mai mult, iar tu nu comenta că primești prea puțin” ș.a.m.d. Ne lăudăm cu inventarea științelor comunicării; comunicăm în mii de feluri, de la ascultarea/transmiterea prin ziduri până la facebook, de la ocheada pe gaura cheii, până la conferințele de socializare ale alcoolicilor. Comunicăm mult și variat, dar nu prea avem ce să ne spunem.
De fapt, a comunica este de fapt o formă nobilă a schimbului economic. Avem instinctual tendința de a schimba orice și sub orice formă. Relația este cea care ne fascinează până la obsesie: de la matematici până la cartoful din piață. Avem relații strânse între numere și astfel numărul în sine a devenit un accesoriu, o variabilă care contează prea puțin. Avem apoi relații sociale bine instituționalizate, care au sloganuri promițătoare: de la om la om!, facem totul pentru tine!, în care dialogul este promis ca fiind valoarea supremă. Relațiile familiale sunt și ele axate pe deschiderea dialogului de tip platonic, adică investigator, dornic de găsirea adevărului, fiind conform exigențelor morale, construit după o anumită etică a discursului. Noua retorică este net superioară antichității care a transformat-o într-o demagogie! Asta cred contemporanii noștri.
În schimb, ce vedem de fapt? Dialogul este o formă goală, fară a transmite ceva cu substanță, relațiile familiale bazate pe liber schimb de informații și de afecte se degradează de la o zi la alta, individul contând prea puțin, fiind doar o variabilă ușor înlocuibilă atât din punct de vedere al gradului de rudenie cât și al sexului. Ce contează dacă variabila umană este într-un fel anume? Este o cantitate neglijabilă! Ceea ce este important este Relația care devine sacrosanctă! „Avem relații” de toate felurile, adică schimbăm între noi de la fluide până la afecte și idei mărețe. Sexul, poziția socială, ierarhia vârstelor, diferențele intelectuale, talentele practice nu contează decât prea puțin. „Toți suntem egali”, auzim tot timpul! Adică, transpus matematic, 2=3=52=12358. Bărbatul este egal femeii și invers, astfel încât orice femeie poate fi înlocuită cu orice bărbat – și fiziologic vorbind – iar orice bărbat poate fi înlocuit oricând cu oricare femeie – și fizic vorbind! Atunci unde se disting lucrurile?
La nivelul relațiilor pe care le avem – relațiile privilegiate sau nu cu ceilalți, relațiile pe care le avem cu obiectele din jurul nostru – posedăm sau nu un număr mai mare sau mai mic de obiecte și servicii – calitatea comunicării cu ceilalți… Deci simțim la fel, acționăm la fel, avem aceleași capacități aparente dar ceea ce ne face să fim noi sunt de fapt conjuncturile în care intrăm, adică felul de a ne raporta la un alter. Ne informăm zilnic – de la ce chiloți are vedeta X, până la viața etraterestră – îngurgităm totul fără să ne pese de această domnie a cantității. Cantitatea nu este atât materială, cât a relațiilor dintre informațiile pe care le posedăm. Facem schimb cu acestea ca și cum ar fi o marfă. Suntem polifuncționali în ceea ce privește procesarea acestor relații dintre informații. Dacă ieșim cu prietenii la o terasă, cel puțin unul dintre ei comunică în timp real cu tine, cu prietenul său de la Satu Mare, caci este pe facebook, și în același timp vorbește la telefon și cu o „urgență”. Informația este o valoare în sine. Puțin contează dacă această informație ține de culoarea izmenelor lui B sau faptul că o nouă stare a materiei în univers a fost descoperită. Instituția care se ocupă cu transmiterea și sortarea informațiilor publice – să o numim Media – este preocupată doar de relația de schimb pe care o are cu un public. Se ascunde în spatele unei cereri din partea acestuia și sub aceasta oferă informații egale, chiar dacă lipsite complet de valoare. Să facem o analogie! Târgoviște este un oraș unic în lume. Dintre sutele de orașe pe care le-am vizitat în viață, aici este locul în care o regulă elementară care se învață în prima lecție de condus mașina este explicată cu litere mari! Mergi pe banda unu! Adică pe cea de lângă marginea drumului. Asta spune regula scrisă și nescrisă. Poliția, adică instanța care ar trebui să vegheze la păstrarea acestei reguli, a uitat-o definitiv.
Dacă întrebați un organ despre acest fenomen care este în Târgoviște aplicat invers, se va uita la dumneavoastră mut și va clipi des, precum coiotul din Road Runner când este păcălit de Bip-Bip. Exact același lucru se petrece și cu Media. Întrebați un organ media despre cum este posibil ca o non-informație să devină top al informațiilor și vă va servi aceeași privire. Asta dacă nu se va exprima doct și vă va răspunde cu un singur cuvânt care vă pune pe dumneavoastră în situația coiotului: Ratingul! Adică, „asta se cere”! Și acest lucru se petrece chiar dacă în orice școală de comunicare învățați că nu orice subiect este demn de a deveni o informație importantă. Și iar, chiar dacă învățați că Media are o funcție educativă bine determinată! Adică, mai pe înțelesul organelor, de dragul unei cereri abstracte, introduci izmenele colorate la rang de informație demnă de luat în seamă, chiar dacă ai la îndemână, cu puțin efort, informații pentru a construi un material cu adevărat educativ.
Facebook
WhatsApp
TikTok
