/ a treia lamentaţie a Magdalenei/
Când am venit Stăpânul meu la tine
Cu trupul meu atât de întinat
Şi-am plâns zărind privirile-ţi blajine
Şi-am spus cu câţi bărbaţi m-am desfrânat
Ce dulce era mâna ta şi moale
Pe capul meu lăsându-se molcom
Şi albă precum lâna unei miale
Iar tu erai frumos ca Solomon
Şi cum priveam la tine muiereşte
/Se ascuţea spre Caana prima stea/
Mi se părea că gura ta şopteşte:
„Eşti neagră dar frumoasă sora mea”
În timp ce şuşotea în preajmă gloata:
„Uitaţi cum îl priveşte desfrînata”