„ Moartea oricărui om mă împuținează.” (John Donne)
vorbeam cu cineva despre borges. conversația s-a întrerupt
din cauza sunetelor ce veneau, se întorceau din trecut. vorbeam despre borges
dar mai mult despre moarte. dar oricine știe că atunci când vorbim despre moarte
vorbim despre viață, despre iubire, despre trădare
vorbeam cu cineva despre borges, vorbeam despre văi nesfârșite
despre infinite gânduri și dorințe
despre viața noastră
vorbeam despre borges și orice cuvânt îmi aduce aminte de oameni
de oameni pe care îi cunosc și pe care nu îi cunosc
pentru mine și pentru acești oameni vorbeam cu cineva despre borges
Nu zău? Pă bune??? Atunci, sugerez şi un titlu incomensurabilei cugetări: poate „Bârfa pohetică”, chiar dacă întreruptă, vai, de misterioase sunete din trecut!