Continuând incursiunea printre documente scăpate ochilor ageri ai cercetătorilor care aleg să meargă, prin intermediul instituţiei arhivelor, la sursa primară a informaţiilor scrise, mă opresc curios, asupra unui alt aspect în mod inedit surprins.
Trebuie să recunosc însă, dintru început, existenţa unui impuls lăuntric, în „săparea” după un subiect care să continue firul scrierilor mele precedente, din acest spaţiu virtual. Aşadar, acord în continuare atenţie unui fapt care astăzi pare, în mod bizar şi trist, căzut în desuetudine: timpul pe care şi-l făceau odinioară târgoviştenii, pentru….timp liber; acel timp pe care-l petreceau cu familia şi prietenii, în locuri publice, spaţii verzi, restaurante, cafenele, ş.a, un timp care-ţi dă adesea, un alt tonus şi o altă perspectivă, pierdute de noi din vedere.
Credeţi-mă pe cuvânt, nu aveai motive să te plictiseşti, în Târgoviştea sfârşitului de secol XIX, iar cele câteva exemple care urmează vin în sprijinul acestei afirmaţii!
De pildă, la „Grand Hotel” de pe Strada Libertăţii, Heinrich Wumbrandt dădea reprezentaţii de cinematograf şi fonograf, în vreme ce artistul sârb Pavel Miatovici era vedeta unei seri de cafe concert, organizată de Hotelul „Moldova”. Într-o vreme în care leul era una dintre cele mai puternice monede din Europa, aici puteaţi consuma un coniac Martel de 50 de bani, o friptură de 80 de bani, în vreme ce o sticlă de vin de Malaga era 6 lei.
Pentru amatorii de petrecere în aer liber, o alegere bună o constituia Grădina „Curcubeu”, unde erau programate spectacole de teatru susţinute de trupa actorului Grigore Valşteanu.
Ca şi astăzi, imortalizarea tuturor momentelor plăcute era de bon ton, doar că de aceasta se ocupau maeştrii meseriei de fotograf, precum dl.Simion Waldstein-„artist fotograf a la minut”, al cărui atelier se afla vis-a-vis de Grand Hotel.
Şcoala de dans a d-lui M.T.Panaitescu era la mare căutare, pentru a deprinde arta stăpânirii mişcării artistice a picioarelor, la evenimente precum Balul Crucii Roşii Române organizat în 22 februarie a anului 1898, de către Regimentul 22 Infanterie; merita să plăteşti biletul de 2 lei, pentru etalarea calităţilor de dansator sau întâlnirea cu protipendada oraşului (pentru cei mai puţin înzestraţi!).
Aveam şi atunci un Teatru de păpuşi, a cărei trupă de actori condusă de Niculae Vlădescu încânta micii spectatori târgovişteni.
Curiozităţii multora dintre locuitorii urbei, în legătură cu ceea ce le rezervă viitorul, le răspundea cu promptitudine şi profesionalism, cărturăreasa (sic!) Profira Turcu, ce putea fi găsită în strada Suseni, la nr.68.
Vreau doar să vă mai asigur că, răsfoind filele acestea vechi de istorie locală constat, nu fără invidie, că toate aceste diverse variante de distracţie, chiar erau „valorificate”! Aş putea afirma deci, fără a exagera prea mult, că Târgoviştea „veche” era parcă mai „vie” decât cea a zilelor noastre, sau în orice caz, mai exuberantă!
RADU STATE este doctor în istorie, consilier la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale…
Citește și ROMANUL FOILETON- episodul cu numărul patru
Pompiliu ALEXANDRU- CULTURA URBANĂ
Dana NEACȘU- AMERICA LA NOI ACASĂ
Bogdan CERNAT- CULTURA ECONOMICĂ
Puiu JIPA- AȘA LIPSĂ DE INCULTURĂ…
Facebook
WhatsApp
TikTok
