Născut intr-un orăşel transilvănean, în anii industrializării… cu tot dinadinsul, a oricărui târg, oricât de neînsemnat, am încercat toate jocurile copiilor de-atunci, într-o strânsă legătură cu lucrările la noile clădiri de blocuri, apărute în zonă ca ciupercile după ploaie. Drept urmare, toate jocurile „clasice”- de-a v-aţi ascunselea, hoţii şi vardiştii, ţară, ţară, vrem ostaşi!- erau „condimentate” cu tot soiul de accesorii furnizate de şantierele din apropiere (cine nu-şi aminteşte faimoasele puşti din tub Bergman?!)
De departe cel mai palpitant dintre jocuri era închipuita luptă dintre daci şi romani, pentru că acesta necesita un proces complex de fabricare a armelor-săbii, topoare şi buzdugane-, care presupunea şlefuirea atentă a lemnului folosit, urmată de introducerea acestuia în cazane cu smoală fierbinte (folosită la izolarea acoperişurilor), ce era apoi modelată, până la obţinerea formei dorite. Pericolul întregii operaţiuni era parte însemnată a frumuseţii acestui joc şi el pândea cu adevărat, la tot pasul, dovadă stând cicatricea pe care o port şi azi pe braţ, lăsată de o bucată de smoală căzută accidental…
În pericol m-am pus în mai multe rânduri, cu inconştienţa specifică vârstei, însă cea mai greu de uitat este ziua în care m-am urcat, prin bunăvoinţa unui „nenea şofer”, într-un camion ce transporta nisip pe care-l deşerta într-una din fundaţiile căscate larg lângă casa noastră, aproape peste noapte; mama săraca a murit şi-a înviat în mai multe rânduri, când şi-a văzut puiul, în cabina camionului pe care remorca plină de nisip îl trăgea la vale, pe spate, înspre fundaţie. Slavă Domnului, m-am ales doar cu bătaia şi pedeapsa date de mama!
„Lapte gros” era jocul care îmi dădea întotdeauna fiori, căci, mai plăpând din fire, cu greu mă străduiam să-mi păstrez cumpătul, când un prieten „cu greutate” îmi sărea în spate; fotbal în schimb, aş fi jucat cât era ziua de vacanţă de lungă!
RADU STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și, cum știți deja, târgoviștean de Transilvania…
Citeşte şi
Dana NEACȘU, în AMERICA LA NOI ACASĂ scrie despre PITITA copilăriei (în Pucioasa natală)…
Cătălina CRISTACHE, în PLIMBĂRI BUCUREȘTENE povestește despre UN JOC ARGINTIU…
Constantin VAENI, despre JOCUL DE-A ROMÂNIA, în rubrica ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI…
Dor de copilărie în POEZII, cu doamna Constanța POPESCU…
Mihai Bogdan VLĂDUCĂ , juniorul nostru, despre jocurile copilăriei sale, abia încheiate…
Joc/joacă în AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ, de Maestrul Puiu JIPA…
Leapșa cu părinții în REFLECȚII PEDAGOGICE, rubrica săptămânală a Alexandrei VLADOVICI…
Mendebilul și flacăra violet a nostalgiei, în CULTURA ONLINE, cu Daniel TACHE…
Arta lui Magister ludi, în CULTURA URBANĂ a lui Pompiliu ALEXANDRU…
Jocurile copilăriei? O întrebare în CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu Teodor Constantin BÂRSAN…
Joc și joacă și în PICĂTURA CHINEZEASCĂ…
Romanul foileton A DOUA FAȚĂ joacă episodul al șaptesprezecelea…
Facebook
WhatsApp
TikTok
