CULTURĂ ȘI ISTORIE – RADU STAT-INDUSTRIA DÂMBOVIŢEANĂ ÎN PERIOADA DE GLORIE A CAPITALISMULUI ROMÂNESC (sau Cu ce-au mai păcătuit…unii dintre români!)

Martor neputincios al dezastrului economiei româneşti prin distrugerea sistematică a acesteia, însă şi direct implicat în ultima vreme, în urmările acestui fapt, datorită preluărilor masive de documente create de foşti mari poli ai industriei dâmboviţene, m-am întors ca de obicei în timp. Nu în orice perioadă a istoriei noastre, ci într-una extrem de prolifică, în care eram printre „premianţii” lumii, nu doar ai Europei, la multe capitole scrise de industria noastră de-a lungul anilor.

Bogăţia anului de graţie 1938 era prevestită încă de la sfârşitul celui dinainte, când erau înregistrate la Registrul Oficiul Comerţului dâmboviţean, 22 de firme cu capital social (societăţi pe acţiuni), din care 6 numai în industria petrolului, pentru care era reprezentativă Întreprinderea Ioan Grigorescu.

Domeniul industriei de textile era bine reprezentat prin 5 societăţi, între ele, Ţesătoria Mecanică „Stan Rizescu” fiind recunoscută la nivelul întregii ţări( în 2007, după o activitate neîntreruptă de mai bine de 125 de ani s-a reuşit falimentarea acesteia, parte din documentele care-i atestă activitatea fiind preluate de Instituţia arhivelor, aşa cum arătam anterior).

Existau de asemenea, 2 fabrici de prelucrare a lemnului, o fabrică de ciment, una de sticlă şi o alta metalurgică. Pe lângă acestea funcţionau multe firme individuale( IMM-uri cum le-am numi azi), în număr de 463, ce activau în domenii precum: panificaţie, pielărie, prelucrarea lemnului, artă grafică şi tipografie, textil, combustibili, chimic, materiale de construcţie.

394 dintre aceste afaceri mici erau conduse de români, urmaţi de greci, care dezvoltaseră pe plaiuri dâmboviţene 24 de firme în domeniul alimentaţiei, ei fiind urmaţi de 9 italieni specialişti în domeniul construcţiilor.

În sectorul bancar funcţionau 14 bănci, din care una singură cu capital străin.

Forţa de muncă la nivelul judeţului o alcătuiau în 1937, 6188 de persoane(mici meseriaşi sau muncitori calificaţi), majoritatea cuprinşi în industria extractivă-2384 sondori. Alte meserii evidenţiate de documente erau cele de pălărier, plăpumar, bărbier ( 81), cizmar, blănar, modistă, multe dispărute azi sau în curs de dispariţie (precum meseria de bărbier, a cărei tradiţie a fost brusc curmată, prin intervenţia U.E. care a considerat complet neigienic obiceiul unora dintre bărbaţii români).

Era o industrie în plină dezvoltare, ale cărei ecouri s-au stins treptat în ultimii ani, datorită păcatelor de azi ale…ştiţi voi mai bine cui!

RADU STATE  este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean  Dâmbovița al Arhivelor Naționale și, desigur, ardelean de Târgoviște…

Citește și