Uneori mă uit la wrestling, nu pentru că îmi place, ci pentru că apar din când în când şi femei de femei, siliconate şi mai războinice decât însăşi Xena, care nu ştiu de ce naiba se bubuie una pe alta, fac scheme, iar în final se iau, muiereşte, de părul despletit, ceea ce mă distrează teribil. Nu sunt credibile şi nu au nimic din protagonista filmului “One million dollars baby”, iar ţipetele ascuţite pe care le scot aduc întrucâtva cu ale populaţiei dominatoare din “Planeta maimuţelor”. Cu toate acestea, mă gândesc că n-ar fi rău ca şi femeile obişnuite, cu sau fără silicoane, să se apuce de ceva lupte, trânte şi altele pe ideea asta, ca să se poată apăra atunci când bărbaţi cretini şi cu capsa pusă se reped cu pumnii asupra lor, pentru a le arăta în mod cât mai convingător cine-i şeful. Nu ştiam mai nimic despre Alexandra Stan, muzica ei mă lăsa mai rece decât un aisberg (n-am scris greşit, deci nu zâmbiţi), aşa că nu pot fi bănuită de subiectivitate; am avut totuşi o reacţie aproape viscerală când am văzut-o tumefiată şi cu cheaguri de sânge în ochi, n-am putut pricepe ce anume justifică o asemenea violenţă asupra unei fete de 45 de kilograme, mai ales că nu părea incapabilă să înţeleagă de vorbă bună şi era, pe deasupra, o sursă de câştiguri serioase pentru managerul ei, autorul machiajului grotesc în nuanţe violacee de pe faţa artistei.
De ce bat bărbaţii femeile? Cum există numeroase motive pentru care le iubesc (ne-a spus vreo câteva Cărtărescu), e clar că trebuie să fie şi unele pentru care le trosnesc de nu se văd. Unii o fac pentru că nu le (mai) suportă şi vor ca ele să nu aibă dubii în privinţa asta (Ion al lui Rebreanu era expert în domeniu), alţii se dedau la pedepse corporale din motivul opus, adică le iubesc prea mult şi nu pot, bieţii oameni, să accepte ca obiectul pasiunii lor să facă o pasiune pentru altcineva (dacă individa nu vrea să revină la sentimente mai bune nici cu bătaia, se trece la nivelul următor, adică e împuşcată, strangulată sau înjunghiată, uneori cu tot cu copilul comun sau cu vreo colegă de serviciu care s-a nimerit în locul şi momentul nepotrivit); aproape mereu, bărbatul realizează ce a făcut niţeluşi prea târziu şi vrea să se sinucidă sau sună la ambulanţă, după caz şi inspiraţia de moment, dar găseşte şi un răgaz în care să le spună reporterilor că dracu’ i-a luat minţile şi că nu era el însuşi când a comis fapta. Există şi bărbaţi cu credinţă în Dumnezeu, convinşi că o mamă de bătaie aplicată regulat va scoate din femeia proprietate personală coasta de drac care îi limitează accesul la paradis sau care o face cam rea de gură (din fericire pentru ea, nu şi rea de muscă); aceştia sunt nu doar buni creştini, ci şi cititori ai “Baltagului” sadovenian, de unde aflăm că oleacă de bătăiţă demonstrează fără echivoc prezenţa unei iubiri lipsite de frontiere şi asigură calitatea deosebită a sexului de împăcare.
O altă categorie de bătăuşi o costituie, după umila mea părere, complexaţii; puţini bărbaţi sunt su-ficient de inteligenţi ca să accepte, cu mândrie chiar, că femeia de lângă ei este mai bună în anumite do-menii, mai capabilă, mai apreciată, mai şarmantă etc.. Cum au fost şi ei pe la nunţile altora sau măcar la a lor, domnii aceştia au aflat că bărbatul e capul familiei, aşadar “Ciocu’ mic, că acum noi suntem la putere”, după cum ar spune o “căcoană” de la nu mai ştiu ce partid. Tipul acesta de bătăuşi vor evita întotdeauna o confruntare de orice fel cu un alt bărbat, fiindcă ei au curaj doar în faţa femeilor, evident cu condiţia ca acestea să nu fie genul zdrahon (chiar, oare cum se explică faptul că doamnele cu o constituţie mai solidă n-o încasează?…). Oricum, pentru aceştia răspunsul la întrebarea cine cântă la ei în casă, cocoşul sau găina, este …claponul ( conform DEX, “cocoş castrat”; că tot a venit vorba, de ce ar castra cineva un amărât de cocoş, când avem atâţia violatori?). Vreau să cred că femeile de lângă astfel de indivizi, tocmai pentru că sunt deştepte, îşi vor face bagajul mai repede decât ăla din “Balada chiriaşului grăbit”, nu înainte de a le da una peste mufă, că doar am convenit că-n alte părţi moi nu au ce lovi. Argumentul că trebuie să aibă copiii un tată nu ţine, cel puţin pentru mine, deci “bon voyage!”, doamnelor! Varianta ideală, desigur, ar fi să plece din casă penibilii caftitori, dar nu întotdeauna lucrul acesta este posibil. Pentru cei părăsiţi recomand drept tratament antisevraj (obişnuinţa de a-ţi bate partenera creează dependenţă), cărţulia lui Dan Chişu, numită foarte sugestiv “Singur sub duş”.
Nu în ultimul rând, dar nu vreau să vă plictisesc şi tot ce a început trebuie să se şi termine, bărbaţii bat femeile pentru că le merge. Dacă ea nu recţionează nicicum, ascunzând abuzurile suferite de parcă vina i-ar aparţine şi temându-se de gura lumii, el face economii nemaimergând la sală, plus că are o distracţie gratis, se menţine în formă şi îşi satisface nevoia de aventură fără a înţepeni pe fotoliu în timp ce-l urmăreşte pe Bruce Willis (care, între noi fie vorba, îl mai şi complexează cu musculatura şi detenta). Când văd câte o ştire cu o tânără bătută de prieten, mă gândesc că fata aceea îşi face ucenicia de “încasatoare” şi mă întreb cum gestionează părinţii situaţia, mai ales că, după o săptămână, aflăm că domnişoara şi-a retras plângerea de la poliţie, pe motiv că o dată e ca niciodată şi că, în fond, a avut şi ea vină, bătându-l la rându-i, chiar dacă doar la cap, nu în acesta. E cam la fel ca în cazul nevestelor altoite sistematic şi cu metode mereu îmbunătăţite de soţul care are o amantă, femei ce speră că lucrurile se vor îndrepta când omului îi va trece instinctul “ce se-abate şi la păsări / De vreo două ori pe an”. Vindecarea se amână sine die, doar bătaia vine cu o precizie de ceas elveţian, că mai intervine şi obişnuinţa.
NOTǍ:
Cititorii mai cârcotaşi vor spune că există şi bărbaţi bătuţi de consoarte, dar pe dumnealor îi rog să numească repejor două cazuri de tipul acesta pe care le cunosc personal, plus că aici era vorba despre bărbaţi, nu despre legume modificate genetic.
MIHAELA MARIN este profesoară la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște, dar și o mare iubitoare de limbă și literatură română…
Citește și
1.A DOUA FAȚĂ, episodul al treisprezecelea din ROMANUL FOILETON al scriitorului Ionuț CRISTACHE…
5.În CULTURĂ ȘI ISTORIE, o întrebare de actualitate pune domnul doctor în istorie Radu STATE…
6.Radu TECUCEANU vă povestește, din CALGARY ÎN DIRECT, despre „networking” fără prejudecăți…
7.Știți-le de la ora minți, zice Puiu JIPA în rubrica lui AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
8.În PLIMBĂRI BUCUREȘTENE, Cătălina CRISTACHE scrie, cu grație, despre drumul spre casă…
9.CULTURA ONLINE, rubrica profesorului Daniel TACHE, continuă cu reflecții despre gânduri și cuvinte…
Facebook
WhatsApp
TikTok
