Ionel Fernic –

„omul de ieri” al muzicii şi aeronauticii româneşti

                                   

Am scris articolele menţionate mai jos, pentru a ajuta pe cei interesaţi să–şi amintească de „oamenii de ieri” ai oraşului sau judeţului nostru, ce au activat cu rezultate deosebite în domenile tehnico-stiinşifice, cu care ne mândrim şi care, după părerea mea,  au fost uitaţi. Am prezentat pe:

– prof. univ. ing. dipl. Alexandru C. Vissarion, din Costeşti Vale, unul dintre primii publicişti români în domeniul astronauticii, din perioada dintre cele doua războaie mondiale;

– prof. univ. Abramescu Nicolae ce a predat matematica la Universitatea din Cluj  şi a elaborat cele mai bune manuale de liceu şi universitate în prima jumătate a sec. al  XX-lea;

– marele arhitect, prof. univ. Alexandru Orăscu, decan şi rector al Universităţii din Bucureşti, din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

În rândurile de faţă voi prezenta pe Ionel Fernic, un „om de ieri“ care nu a fost uitat, fiindcă în oraşul nostru există o stradă cu numele său, este menţionat în „Enciclopedia oraşului Târgovişte” şi amintit concitadinilor anual prin Festivalul naţional „Crizantema de aur“. Este omul care şi-a echilibrat viaţa între muzică şi aeronautică.

S-a născut la 29 mai 1901, în „centrul vechi” al Târgoviştei.  Tatăl său, inginer mecanic, era şi proprietarul unui atelier mecanic. Familia Fernic se mută la Galaţi, unde Ionel urmează liceul „Vasile Alecsandri” şi va dobândi o aleasă cultură muzicală de la profesorul de pian Theodor Fuchs, adus în ţară de marele nostru compozitor George Enescu. Se poate spune că Theodor Fuchs i-a insuflat dragostea pentru pian şi chitară şi se crede că sub îndrumarea sa a compus balada Cruce albă de mesteacăn (1919), prima sa piesă de muzică uşoară.

Pasionat de muzică, dar şi de aparatele de zbor, Ionel Fernic este îndrumat de părinţi    să-şi continue studiile într-o facultate tehnică. Fernic va opta pentru Conservatorul din Bucureşti, secţia de artă dramatică, având la admitere cea mai bună medie. Deşi remarcat de profesorii săi, tânărul nu se impune ca actor. Joacă pe scena Teatrului Naţional împreună cu Ion Manolescu, Aristid Demetriad, Mişu Fotino, Sors Cluceru, G. Baldovin şi Ion Şahighian.

O dată încheiate studiile (1924), Fernic îşi satisface stagiului militar la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie în rezervă din Ploieşti și va rămâne în oraş pentru câţiva ani. Din anul 1927, Fernic şi-a încercat pentru scurt timp talentul scriitoricesc, publicând un volum de schiţe, Misterele din Mizil, iar în 1928, a publicat un volum de poezii, Prăpăstii, câteva cărţi pentru copii şi a fondat revista satirică Să nu te superi că te-njur. A fost printre primii traducători ai lui Omar Khayyam.

 Compozitor de succes, la începutul anilor treizeci, Fernic se mută definitiv în Bucureşti. Simţind atracţia de a compune muzică uşoară de succes, dar şi totodată pentru a-şi verifica posibilităţile, scrie romanţe şi tangouri. Primul său tangou, compus în 1931, s-a intitulat Minciuna (mai cunoscut prin titlul “Pe boltă când apare luna”).  Multe dintre compoziţiile sale s-au bucurat de faimă în epocă şi continuă să fie apreciate până în ziua de astăzi. Fernic, până în 1938, a compus peste 400 de romanţe, tangouri şi valsuri.  Aproape toate piesele sale au devenit şlagăre „clasice”, înnoind şi modernizând limbajul muzicii uşoare româneşti. Sunt memorabile, de pildă, romanţele „Crucea albă de mesteacăn”, „Îţi mai aduci aminte doamnă?”, „Amurg de iubire”, „Plaisir d’amour”, „Iubesc femeia”, „În umbra vechilor salcâmi” ş.a. 

Succese  obține și în aeronautică. Visul lui Fernic a fost să zboare şi, împreună cu regretatul său văr George Gh. Fernic (născut în Galaţi, la 05 august 1900),  – care a fost aviator, constructor de avioane şi pilot de curse.He founded the Fernic Aircraft Corporation on Staten Island, in New York, in 1929. accidentat mortal la Miting Internaţional de aviaţie de la Chicago la 22 octombrie 1930 – construiau din cutii goale de portocale, modele de avioane.  He is the cousin of Romanian composer, amateur pilot and sky diver, Ionel Fernic (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ionel_Fernic), who was also killed in an aviation accident in 1938.Fernic a absolvit Şcoala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” de la Băneasa în primăvara anului 1935, devenind pilot de turism şi sport şi pe care l-a practicat la Galaţi şi Bucureşti (1936-1938).

La un miting internaţional desfăşurat la Bucureşti, lui Fernic i-a venit ideea să traverseze Carpaţii până la Braşov, şi înapoi. Zborul, a fost un succes, el revenind la Băneasa în aplauzele bucureştenilor, implinindu-şi dorinţa, dar şi visul lui Aurel Vlaicu. A fost medaliat de regele Carol al II-lea cu o distincţie importantă, Crucea de aur a Ordinului „Virtutea Aeronautică”. (1938)

Se arată interesat şi devine paraşutist sportiv  fără să fi făcut o asemenea şcoală. În 1936, în România nici nu exista aşa ceva. Prima şcoală de paraşutişti a fost creata in 1937, a doua a fost militară şi a luat fiinţă în anul 1940. A fost printre primii săritori cu paraşuta din ţara noastră şi unul din marii popularizatori ai folosirii cu succes a acestui sistem de salvare din spaţiu aerian.  Fernic execută primul salt cu paraşuta, sărind dintr-un avion Farman pilotat de Popescu-Oiţă, la 31 mai 1936, în cadrul unui miting aviatic la aeroportul Băneasa. Debutul a fost sprijinit de Victor Puşcariu, directorul unei fabrici de paraşute.

De atunci, suspendat de cupola albă de mătase a paraşutei, a mai sărit de zece ori la Mitingurile aeronautice organizate pe parcursul anului 1936, de către Asociaţia Română pentru Propaganda Aviaţiei (ARPA):  Iaşi – 12 iulie, Moreni – 21 iulie, Câmpina – 26 iulie, Piatra-Neamţ, 15 august, Crevedia Mare – 23 August, municipiul Chişinău – 13 septembrie, Slatina – 20 septembrie, Ismail – 4 octombrie.

Merită să reţinem că la Piatra-Neamţ, Fernic se urcă în bătrânul Farman, îşi dă drumul în gol, planează şi aterizarea o face fără amortizarea specifică a picioarelor la contactul cu pământul. Vrând să strângă paraşuta, a simţit o durere acută la genunchi.

La ultimul miting al anului 1936, vântul sufla cu 20 m/sec, foarte mult pentru saltul cu paraşuta. Se urcă în avionul pilotat de Popescu-Oiţă. La 800 m iese pe aripă şi se aruncă în gol. Paraşuta Irvin s-a deschis simultan cu părăsirea avionului. În timpul plutirii constatată că se află deasupra unui sat, despre a cărui existenţă nici nu ştia la decolare. Manevrele de glisare într-o parte spre câmpul de aterizare sunt inutile, înălţimea era deja mică şi satul se apropia vertiginos. La un moment dat apare un gard şi întinde piciorul stâng înainte. O bufnitură grozavă… apoi n-a mai ştiut nimic, rămânând să poarte toată viaţa un baston din cauza fracturii apărute la picior.

A primit postul de comandant al Şcolii de Aviaţie Civilă a ARPA din Cernăuţi (1937-1938).

Ionel Fernic a murit la 22 iulie 1938, într-un accident aviatic. Aflându-se la Cernăuţi, este chemat în interes de serviciu la Bucureşti. Reuşeşte cu greu să găsească un loc în cursa companiei LOT, Varşovia–Cernăuţi–Bucureşti, convingându-şi un prieten să-i cedeze biletul. Avionul se prăbuşeşte din motive necunoscute în pădurea Negrileasa, lângă satul Stulpicani, între Gura Humorului şi Câmpulung Moldovenesc.

 

În final, îmi permit să fac o recomandare pentru istoricii și gazetarii Târgoviștei:  când îl prezentaţi pe Ionel Fernic pomeniţi de ambele lui iubiri – muzica şi aeronautica, fiindcă aşa este corect…

Domnul profesor IOAN N. RADU e singurul campion mondial din istoria Târgoviștei, un pasionat cercetător în domeniul astronauticii, autorul unui număr impresionant de lucrări în domeniu și un spirit mereu tânăr…

 

Citește și:

ROMAN  FOILETON –  Ionuț  CRISTACHE:  Calendarul cu patimi ( ediția a doua ), episodul unu…

AȘA  O  LIPSĂ  DE  INCULTURĂ – Puiu  JIPA: La aniversară…

LECȚIA  DE  ZBOR  –  Ioana  PIOARU: Grevă…

AMERICA  LA  NOI  ACASĂ – Dana  NEACȘU: Ședință de senat…

CULTURA  URBANĂ – Pompiliu  ALEXANDRU: Despre  belicoșenie…

CULTURĂ  ȘI  EDUCAȚIE –  Mihaela  MARIN: Despre țoape și țopism sau literatură și realitate…

 REFLECȚII  MINORE  –  Alexandru  IACOB: Iarna în port…

SOVIANYSME  –  Octavian SOVIANY: Am fost un copil reușit? ( 3) …

CONEXIUNI –  Ștefan  POPESCU: Fragmentarium…

STRATEGII  DE  DISTANȚARE –  Petre  STOICA: Despre ploaie…

CULTURĂ  ȘI  ISTORIE – Radu  STATE: Despre gazete și gazetari, la ceas aniversar…

ÎN  CALEA  LUPILOR  DE  IERI  ȘI  DE  AZI – Constantin  VAENI: Fragmente…

CULTURA  LA  MARGINEA  ȘOSELEI  –  Teodor Constantin  BÂRSAN: Hârtia nu roșește…

REFLECȚII  PEDAGOGICE –  Alexandra  VLADOVICI  BÂRSAN: A fost odată ca niciodată…

TERAPII  ÎNGÂNDURATE  –  Ioan  VIȘTEA: Varză de Bruxelles…

CULTURA  ONLINE – Daniel  TACHE: Scrisori către tine. Despre cunoașterea prin creație…

CUȚITUL CU  Teiș –  Gabriel  ENACHE:  Unu…

DEPOZIT  ELECTRONIC – Ovidiu  IVANCU: Simulare BAC.Scrisoare deschisă…

ARTIFICII  DE  LÂNGĂ  SERELE  CU  FLORI – Mariana OPREA  STATE: Respirări…

LA BORTA  RECE – Radu  PĂRPĂUȚĂ:  Povestiri de la Bolta Rece…

SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 6  – Dana  NEACȘU…

JI-PISME  DE  SÂMBĂTĂ  –  Puiu  JIPA:  Zece  altfel  de  poeme…

MELANCOLII  –  Constanța  POPESCU:  Două poeme…

RAFTUL  CU  POEME  –  Ioan  VIȘTEA: Gluga de coceni…

STUDENȚEȘTI  –  Alexandra  MOCANU: Studențești și nu prea. Despre cum se trăiește în Capitală…

JUNIORI  DE  CARABELLA  –  Marius  Alexandru  DINCĂ: Un fel de n-ar mai fi…

JUNIORI  DE  CARABELLA – Daria  STEMATE: Cel geniu și cel artist…

CORESPONDENȚE  SUBIECTIVE  –  Erica  OPREA: În loc de Mărțișor…

PICĂTURA  CHINEZEASCĂ…

DIN  CUTIA  POȘTALĂ – Măsura imbecilului…

JUNIOR  DE  WORCESTER – Bogdan VLĂDUCĂ: O nouă lume veche