Această localitate găzduieşte astăzi un cimitir de onoare al Armatei Române din cel de-al doilea război mondial. La 11 iulie 1943, aici a fost sfinţită o troiţă ridicată pe cota 110, cel mai înalt punct de pe platoul comunei Ţiganca, pe care în iulie 1941 s-au dat cele mai crâncene lupte pentru eliberarea Basarabiei. Troiţa a fost ridicată de Regimentul 12 Dorobanţi din Bârlad cu contribuţia pecuniară a ofiţerilor şi subofiţerilor din acest regiment şi din iniţiativa comandantului Mavrichi Eugen.
Troiţa a fost edificată în memoria Regimentului care a luptat şi s-a jertfit împreună cu comandantul său, colonelul Nicolescu, căzut în luptele pentru dezrobirea Basarabiei şi biruinţa Sfintei Cruci. Troiţa sculptată în lemn a fost amplasată pe un soclu din beton. Pe latură din faţă era imprimat:08 IULIE 1941, zi în care Regimentul 12 Dorobanţi a cucerit cota 110 de la inamic. Pe a doua latură a postamentului se arăta semnificaţia ridicării acestei troiţe, iar pe a treia şi a patra – erau imprimate numele ofiţerilor şi subofiţerilor căzuţi pentru Patrie.
Sfinţirea troiţei a fost oficiată de un sobor din 5 preoţi, în frunte cu parohul comunei Ţiganca, S. Busuioc, şi părintele Codreanu, confesorul garnizoanei Bârlad. După sfinţire s-a săvârşit şi un parastas în cinstea eroilor căzuţi în campaniile din 1941 şi 1942. La sfinţire au luat parte mai mulţi ofiţeri din garnizoanele Bârlad şi Galaţi în frunte cu generalul Bardan Ştefan, toate autorităţile din plasa Ştefan cel Mare, judeţul Cahul. De asemenea, au mai asistat directorul şcolii primare Ţiganca, Vasile D. Gheorghiu, notarul N. Marin, primarul G. Voicu, comandantul C. Corcodel, alături de ei fiind prezenţi locuitorii şi autorităţile din satele Cania, Epureni, Stoeneşti, Goteşti şi Ciobalaccia.
Periodic, autorităţile militare şi civile româneşti din judeţul Cahul manifestau preocupări legate de starea cimitirului de campanie. O descriere mai detaliată a cimitirului aparţine preotului căpitan Alexandru V. Galea, confesorul garnizoanei Tecuci, care elaborează o primă schiţă a acestuia, lucrată la scara 1/100, precum şi un plan al zonei. La 16 mai 1943, preotul paroh al Bisericii Sfânta Treime din comuna Ţiganca a obţinut aprobarea distribuirii către cimitirele civile din zona crucilor din lemn rezultate prin înlocuirea acestora cu altele din beton. Solicitarea a fost avizată de către delegatul aşezământului, care confirmă faptul că bolşevicii au distrus crucile din cimitirele parohiale, motiv pentru care cele 145 de cruci de lemn provenite de la Ţiganca au fost donate parohiei locale.
Terenul pe care s-a amenajat cimitirul de campanie de la Ţiganca a aparţinut localnicilor Mihalcea Tiron şi Ştefan Comârzan, ambii din comuna Ţiganca. Aceştia au donat, cu titlu gratuit, o suprafaţă însumata de 3.150 m.p. comandantului Regimentului 12 Dorobanţi Bârlad în scopul de a ridica pe el o troiţă în amintirea colonelului Niculescu, a ofiţerilor şi trupei căzuţi în lupta pentru dezrobirea Basarabiei.
Ceea ce nu a reuşit să distrugă natura în primii trei ani de existenţă a cimitirului au făcut oamenii fără suflet şi credinţă, cei care nu aveau alt orizont decât cel al materiei din care suntem plămădiţi, mai exact bolşevicii. Astfel, în primăvara anului 1944, când acţiunile militare s-au mutat la vest de Prut, a început procesul sistematic de dezafectare a cimitirului. Cele 120 de cruci din beton instalate de către Aşezământul Naţional Regina Maria pentru Cultul Eroilor[3] în cimitirul de la Ţiganca au fost scoase şi folosite la realizarea fundaţiei bazei de aprovizionare a unui sovhoz din zonă. Ulterior, pe locul fostului cimitir au fost ridicate anexele unei crescătorii agrozootehnice, transformată în cele din urmă în stână de oi.
Problema reglementării statutului juridic al terenului în scopul redării demnităţii fostului cimitir de campanie a fost reluată la sfârşitul anilor ’90. Printr-o decizie din 7 octombrie 1999, Consiliul Comunal Ţiganca a decis repartizarea a 2,15 ha pământ Parohiei Cania, pentru amenajarea gropii comune a ostaşilor care se află în vecinătatea satului Stoianovca, în scopul unei construcţii social-culturale. În urma reorganizării administrative a raionului, consiliul sătesc Stoianovca a examinat cererea epitropului Parohiei Cania cu privire la amenajarea cimitirului ostăşesc şi a eliberat o decizie prin care se permite amenajarea cimitirului ostăşesc situat în satul Stoianovca de către Parohia Cania.
La 25 Octombrie 2004, pe Dealul Martirilor de la Ţiganca a fost sfinţită o troiţă adusă din inima Ardealului, de Asociaţia Culturală România din inima mea cu sediul în Bistriţa-Năsăud, reprezentată de ziaristul Florin Săsărman, troiţă pe care a fost scrisă inscripţia:
LIBERTATEA SE CUCEREŞTE CU JERTFĂ DE SÂNGE
DIN PARTEA ROMÂNILOR CU SUFLET
Înainte de declanşarea proiectului de reconstrucţie a cimitirului de la Ţiganca, ONCE a contactat instituţii din administraţia centrală şi locală a Republicii Moldova care au atribuţii în domeniu. Proiectul de reconstrucţie a Cimitirului de Onoare de la Ţiganca a fost lansat de catre ONCE pe data de 9 iunie 2005, de Ziua Eroilor, cand a avut loc aici o ceremonie oficială de comemorare a celor căzuţi în prima lună de campanie a Armatei Romane pe Frontul de Est, ceremonie asigurată de către o gardă de onoare a Armatei Republicii Moldova. La 29 septembrie 2005, proiectul tehnic şi întreaga documentaţie aferentă au fost prezentate Consiliului Raional Cantemir şi specialiştilor desemnaţi de către acesta. În aceeaşi zi, preşedintele, vicepreşedintele şi arhitectul-şef al raionului Cantemir s-au deplasat în locul unde urma să înceapă reconstrucţia cimitirului şi şi-au dat, în prezenţa reprezentanţilor Oficiului şi ai Ambasadei României la Chişinău, acceptul de principiu pentru realizarea acestui act reparatoriu peste timp. La 17 octombrie 2005, între Oficiu, în calitate de iniţiator şi finanţator al proiectului, şi parohia din Cania, deţinătoarea dreptului de proprietate asupra terenului pe care se afla cimitirul dezafectat, s-a încheiat o convenţie prin care parohia îşi da acordul şi binecuvântează această reconstrucţie, pe terenul său.
Proiectul tehnic de reconstrucţie a fost elaborat de către o echipă de specialişti condusă de arhitectul Constantin Costache, din cadrul Centrului de Proiectări Construcţii Militare. În urma unei licitaţii internaţionale, execuţia lucrărilor a fost adjudecată de o firmă din Chişinău, condusă de către inginerul Ion Hanganu, care are o experienţă relevantă în domeniu, întrucât a mai executat lucrări similare la Complexul Comemorativ Şerpeni şi la Cimitirul German din capitala Republicii Modova. Lucrările au început efectiv în luna noiembrie a anului 2005 şi s-au desfăţurat conform graficului acceptat de ambele părţi.
Important este că reconstrucţia cimitirului respectă întocmai amplasamentul iniţial şi dimensiunile pe care acesta le-a avut la înfiinţarea sa. Pe crucile creştine sunt fixate plăci metalice, pe care este turnat în relief textul EROI ROMÂNI NECUNOSCUŢI, realizate de către o firmă din Baia Mare. Intrarea în cimitir se face printr-o poartă tradiţională româneasca (cu lăţimea de 5 m şi înălţimea de 3,6 m), care a fost sculptată de către meşterul popular Ilie Benta din Bârsana, Maramureş. Acesta a reconstruit şi troiţa monumentala (cu înălţimea de 4 m), care străjuieşte cimitirul din cea mai înaltă parte a acestuia, ea fiind amplasată spre răsărit, asemeni altarelor din bisericile ortodoxe, ca simbol al credinţei în invierea din viaţa de apoi. Două catarge, cu înălţimea de 8 m fiecare, străjuiesc troiţa cresşina, iar pe acestea vor fi arborate în permanenţă drapelele de stat ale României şi Republicii Moldova.
Inaugurarea Troiţei şi a Cimitirului Românesc de Onoare de la Ţiganca au avut loc în data de 1 iunie 2006, Înălţarea Domnului Nostru Iisus Hristos, Ziua Eroilor. La ceremonia de inaugurare a primului cimitir românesc reconstruit de ONCE au participat oficialităţi, foşti combatanţi, veterani de război, urmaşi ai eroilor, pelerini veniţi din România şi locuitori din zonă. Şi în primul rând Regele Mihai, revenit după 64 de ani pentru prima dată pe bucata de pământ ruptă de trupul ţării. Acesta a fost întâmpinat cu mult entuziasm de către basarabenii prezenţi, care au strigat Trăiască Regele Mihai! şi Trăiască România Mare! Impresie puternică făceau doi copii frumoşi, în vârstă de 10 ani, care ţineau cu mândrie portretul Regelui Mihai şi al Reginei Maria. Portretul a fost păstrat pe ascuns în perioada comunistă, cu toate riscurile de rigoare. Au fost prezenţi şi au vorbit mulţi venerabili veterani de război, supravieţuitori ai infernului de la Ţiganca, printre care (atunci) sublocotenentul Teodor Halic, acum general în retragere, preşedintele Asociaţiei Cavalerilor Ordinului Mihai Viteazul, precum şi fiul colonelului Gheorghe Niculescu, comandantul Regimentului 12 Dorobanti, cel care şi-a dat viaţa în aceste lupte.
Facebook
WhatsApp
TikTok
