1.Ionuț CRISTACHE, prozatorul a două culturi…
Obișnuit de mai multă vreme cu cititul selectiv, ar fi, poate, de neînțeles de ce o carte precum „NERO brac german”, mi-a captat atenția și admirația, producîndu-mi o mare și plăcută surpriză.
Cartea poartă semnătura unui autor, Ionuț Cristache, înzestrat cu virtuți de mare prozator, în care firul epic curge firesc, dublat de mari valențe ale unui creator de atmosferă dintr-un ținut aproape exotic, așa cum este pentru cititorul comun, capătul Europei, numit Portugalia, țara lui Camoes și Pessoa, acolo unde se și petrece acțiunea.
Un aer de veridicitate străbate narațiunea, cu personaje a căror biografie și existență, pe tărîm lusitan, e marcată de incursiuni în straturi de conștiință și reflexii existențiale care împing narațiunea într-un fel captivant, la care se adaugă o poetică aflată pe tărîmul autenticului, chiar în interiorul ficțiunii.
Personajele, vii și bine conturate în dinamica interacțiunii, cu destine dramatice sau împovărate de recursuri ale memoriei, se intersectează ori se despart, pentru a face loc, cu duioșie și afecțiune, cîinelui Nero, bracul german, devenit prin calități și sensibilități ca și umane, personaj de sine stătător, ridicat de autor, măiastru și deplin motivat, la rang de personaj principal.
E ușor de înțeles de ce un editor portughez, auzind povestirea spusă la mîna a doua, n-a stat nicio clipă pe gînduri și a tradus-o în portugheză. Tot așa cum, cititorul român, dacă pe coperta cărții n-ar sta scris numele autorului, Ionuț Cristache, ar putea foarte bine să creadă că romanul reprezintă o reușită traducere a unui scriitor portughez… Iată un caz inedit, cînd un romancier român, prozator de forță și de fină observație a naturii și naturii umane deopotrivă, fără obscurele diligențe ale ICR, printr-o fericită și benefică „efracție”, intră în istoria a două literaturi. Pe bună dreptate, pentru că „NERO brac german”, prin scriitura care pune la colț ideea de provincie literară, este o carte excepțională, o carte de citit deopotrivă cu mintea, dar și cu inima.
Deja tradusă într-o limbă europeană, cartea scriitorului Ionuț Cristache își reclamă, cu puterea valorii ei intrinsece, surprinzătoare, de necontestat, o nouă ediție și un tiraj mai generos. De asemenea, cartea ar trebui să nu lipsească din portofoliul prea puținilor critici rămași în afara bisericuțelor și coteriilor literare.
P.S. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Koob, dar și de pe alte adrese; a apărut, de curînd, un supliment de tiraj…
Ioan VIȘTEA
***
2.Ionuț Cristache – A doua față (Ed. Leviathan 2022)
Iată că la numai câțiva ani de la înființarea unei revistei culturale de mare calitate, Leviathan, cei trei protagoniști ai proiectului – Rudy Roth (Director fondator), Costin Tuchilă (Redactor-șef) și Pușa Roth (redactor-șef adjunct) – și-au lărgit activitatea și, în ianuarie 2021, au înființat Editura Leviathan. Am avut ocazia să citesc câteva din cărțile apărute la această editură și, ca o primă constatare – cea de impresie vizuală la contactul cu o carte tipărită – pot spune că am recunoscut imediat rigoarea, profesionalismul și dragostea pentru lucrul bine făcut al echipei. Ca și Revista Leviathan, cărțile au nu numai coperți bine gândite, dar și conținutul, prezentarea și editarea sunt impecabile.
Voi scrie câteva cuvinte despre una dintre cărțile apărute la noua editură, pe care am citit-o recent și care m-a emoționat puternic… Făcusem deja cunoștință cu câteva texte scrise de autor și pot spune cu certitudine că ele mi-au atras atenția nu numai prin originalitate, dar și, mai ales, prin ideile lor și, evident, exprimarea lor scrisă. Mă așteptam, deci, având în vedere și faptul că Ionuț Cristache a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București, ca volumul lui să fie captivant, ceea ce s-a confirmat.
Desigur, mențiunea autorului de la începutul romanului „Istoriile și personajele acestei povești sunt numai rezultatul autorului, orice asemănare cu realitatea nu poate fi decât întâmplătoare. Chiar și autorul este o ficțiune…” ne indică de la bun început o relatare literară cu interesante elemente de SF a unor evenimente din România – și nu numai – petrecute în ultimele decenii.
Personajul principal, Radu Cristea, profesor de liceu, trece printr-o serie de întâmplări fantastice, dar perfect credibile. Autorul îi urmărește, cu încetinitorul, pe tot parcursul romanului, gândurile, mișcările, reacțiile, găsind cuvintele cele mai potrivite pentru a-i sugera cititorului stările psihice ale personajului:
„Stătea la catedră, se uita lung la elevii săi, care scriau plictisiți în hârtiile rupte din caietele mari, îi întrebase dacă există o vârstă potrivită pentru filosofie. Iar profesorul, cu amăgire în ochi, se întreba de ce căutăm noi întunericul, în timp ce trupurile calde se îndreaptă spre lumina palidă de la ferestrele subsolului?” (p. 39)
Sau: „Prețul unui om virtuos, obișnuia să spună un prieten de acasă, întrece mărgăritarul. Radu Cristea le-ar fi strigat, neliniștit, că imaginația nu înseamnă minciună, nici fabulație stearpă. Este ca o prăbușire a cărnii în jurul părerii de rău că ai îmbătrânit într-o clipă, dacă îți cauți vigoarea de altădată. ” (p. 90)
Firul epic al romanului este bine închegat, iar celelalte personaje sunt și ele radiografiate de caracterizarea inteligentă și extrem de sugestivă cu care autorul îi creionează. Ca și în cazul personajului principal, descrierea stărilor psihologice ale personajelor devine element narativ, iar dialogurile adaugă – cu măiestrie scriitoricească – semnificații noi portretelor din cadru.
M-am delectat cu lectura acestui roman, în care cititorul se lasă prins nu numai de firul narativ, dar și de semnificațiile – metaforic bine ascunse – ale detaliilor.
P.S. Cartea poate fi comandată pe site-ul Editurii Leviathan; a apărut, de curând, și ediția electronică a romanului, care poate fi preluată gratuit, de pe pagina de prezentare a editurii…
Veronica PAVEL LERNER