CALGARY ÎN DIRECT- Radu TECUCEANU:DESPRE VECINII CALGARIENI

 Ce de vecini! Să-i luam pe rând, de la mare la mic.

Canada are doar 2 vecini: Oceanul şi Statele Unite. Oceanul este… trei: Atlantic, Pacific şi Arctic. Statele Unite sunt ale Americii şi sunt multe, multe. Pe lângă statele foarte unite de la sud, Canada se mai învecinează şi cu unul, mai puţin unit (la propriu), la NV: Alaska.

Alberta, considerată o provincie de centru-vest a Canadei, are la vest provincia Columbia Britanica, la est provincia Saskatchewan, la nord Teritoriile de Nord-Vest şi la sud statul Montana din Statele Unite.

Hai să mai înaintăm un nivel. Calgary, oraş fiind, nu se învecinează cu nimeni. Cele mai apropiate oraşe ar fi: Cochrane (NV), Aidrie (N), Chestermere (E) si Okotoks (S). Spre vest sunt Munţii Stâncoşi, aşa că nu prea sunt oraşe, primul mergând către munte fiind Canmore, care este o staţiune.

TEST: Mai ştiţi care sunt zonele în care e împărţit Calgary? Bravo! (sincer sau sarcastic, în funcţie de răspunsul dat). Ei bine, Hawkwood, cartierul în care stăm noi (aflat în cadranul de nord-vest al oraşului) are 4 cartiere vecine: Citadel (unde am stat şi noi în prima lună în Canada), Arbour Lake (care are un lac vestit, unde vara poţi să mergi la plajă, pescuit, vâslit, jucat în nisip, picnic, iar pe timp de iarnă la patinaj), Ranchlands (unde am stat cu chirie 2 ani încheiaţi) şi Edgemont (aici a fost clubul nostru de karate, care acum s-a mutat la 5 minute de mers pe jos de noi, uraaa!).

Am ajuns şi acasă, pe strada Hawkwood Drive. Aici avem doar doi vecini: într-o parte canadieni (el artist, ea lucrează la un post de radio, fata cea mare are 20 de ani şi face dans, fata cea mică, doar cu un an mai mare ca David, prietenă şi colegă cu el de şcoală), iar în cealaltă chinezi (el, ea, mama-soacră a unuia din ei şi doi copii, fetiţă şi băiat). Asta este diferenţa între canadieni şi asiatici, în general… Canadienii sunt mai deschişi, povestesc mai mult şi te ajuta chiar şi fără să-i rogi.

Poveste reală: De-abia cumpărasem casa şi făceam curat, cât puteam de repede, ca să ne mutăm. Claudia şi mama (care ne-a vizitat anul trecut şi a picat la fix, ca să ne ajute şi cu mutatul) au spălat toate jaluzelele din casă şi le-au pus la scurs și la uscat pe deck, afară. Mama a plecat să-l culce pe David înapoi, la casa veche, iar eu am plecat să mai cumpăr câte ceva. Când mai aveam vreo 10-15 minute până acasă, s-a pornit din senin o furtună de vară de mamă-mamă… Claudia, bineînţeles că a ieşit să strângă jaluzelele pe care vântul începuse deja să le ”smotoceasca”. Atunci vecinul canadian şi cu fetiţa cea mică au sărit s-o ajute să strângă şi să bage în casă toate jaluzelele. Nişte drăguţi…

Am terminat cu vecinii ”stabili”. Hai să vă spun câte ceva şi despre vecinii ”în mişcare”. Sunt cei pe  care-i întalnesc în fiecare zi în mijloacele de transport în comun. Sunt un mozaic, un coctail, o sorcovă, Turnul Babel, ce mai… A fost foarte interesant când am ajuns aici să văd atât de mulţi oameni, atât de diferiţi la un loc. Chiar ieri, cu gândul la articolul de astăzi, mă uitam în jurul meu în trenul cu care fac naveta la serviciu. Fiind oră de vârf, am avut suficient ”material de studiu”. Erau oameni de toate vârstele, albi, galbeni, ciocolatii şi negri-abanos, îmbrăcați destul de lejer (în majoritatea companiilor ţinuta casual este cea mai utilizată), cei mai mulţi cu nasul în smartphone-ul din dotare. Unul îşi verifică emailul pe un Blackberry, altul se joacă un joc pe iPhone, altul trimite un SMS pe un Samsung. Sunt câţiva care citesc fie cărti pe hârtie (de obicei de la bibliotecă), fie pe eReader. O doamnă vorbeşte la telefon cu patos în spaniolă. Mai încolo, pe o bancă, e un tânăr (probabil student venit la universitate aici) care explică ceva în germană (limbă destul de rar întâlnită pe aici). Doi indieni (din India, nu nativi) îşi povestesc ceva   într-o limbă imposibil de înţeles (pentru mine, evident). Uite mai încolo şi o mămică de prin ţările arabe cu un copil în cărucior, lângă un cuplu de asiatici. Sunt şi oameni, probabil colegi sau foşti colegi de serviciu care se cunosc, care discută despre vreme, planuri de vacanţă, evenimente fel de fel sau chiar de serviciu. Sunt câțiva care nu se cunosc, dar intră în vorbă să mai treacă timpul şi, cine ştie, poate chiar să se cunoască mai bine, pentru când s-or mai întâlni. Sunt deja câţiva pe care-i ştiu foarte bine, mai ales din cei cu care împart autobuzul. Cam ştiu la ce staţie urcă şi la ce oră. Cu un domn pe care-l ştiu din autobuz m-am întâlnit mai zilele trecute la un loc de joacă, la care am fost cu David.

Toate cele bune până la următoarea ”întâlnire”.

 

RADU TECUCEANU continuă să fie de-al nostru, târgoviștean, trăiește în Calgary, Alberta-Canada, e absolvent de ASE, lucrează la Suncor Energy și nu uită CARABELLA de altădată…

Citeşte şi:

1.În ROMANUL FOILETON, Radu Cristea, personajul din A DOUA FAȚĂ este deja vecin cu Casa Albă…

 

2.Bogdan CERNAT visează la noi și la vecinii noștri, în săptămânala lui CULTURĂ ECONOMICĂ…

 

3.Cătălina CRISTACHE, în PLIMBĂRI BUCUREȘTENE, vă face cunoștință cu o vecină din Drumul Taberei…

 

4.Într-o rubrică nouă, CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, Mihaela MARIN ne reamintește că vecinul de lângă casă niciodată nu ne lasă…

 

5.Radu STATE, în CULTURĂ ȘI ISTORIE vă propune o poveste despre vecini în Evul Mediu românesc…

 

6.De la Sibiu, Teodor Constantin BÂRSAN scrie despre pseudo-sociologia vecinului de bloc, în CULTURA DE LA MARGINEA ȘOSELEI…

 

7.Puiu JIPA are meditațiile lui, de Fiord, despre vecinii din tinerețea transilvană, în AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…

 

8.CULTURA ONLINE, rubrica săptămânală a lui Daniel TACHE, e tot despre vecini, un fel de vecini…

 

9.Vecinul nostru de la LONDRA LA PAS, Cristian Gabriel GROMAN, e un englez nostalgic…

 

10.Pompiliu ALEXANDRU atacă  în CULTURA URBANĂ tema noastră comună, cu mijloace filosofice…