Bine v-am regăsit! Astăzi aș vrea să vă spun câteva lucruri despre transportul în Calgary.
Calgary este un oraș foarte întins, construit parcă doar pe orizontală, centrul fiind cel mai “vertical” punct al său. Asta pentru că spațiul nu e o problemă aici… Este un oraș care a fost conceput mai mult pentru mașini, decât pentru transportul în comun, dar, în ultimii ani, odată cu creșterea numărului de oameni atrași aici de oportunitățile de locuri de muncă, cheltuielile cu infrastructura au crescut și ele foarte mult, asa că au început să construiască și pe verticală.
Orașul este împărțit în 4 zone: NV, NE, SV și SE. De la N la S este împărțit de Centre Street și Macleod Trail, iar de la V la E de TransCanda, Bow River și Bow Trail.
Câteva autostrăzi mari străbat orașul în toate direcțiile: Stoney Trail (un fel de centuraă a orașului), Deerfoot Trail (N-S), Crowchild Trail (NV-SE), Glenmore Trail (V-E), MacLeod Trail (N-S) și, nu în ultimul raând, TransCanada (V-E), autostrada care străbate toată Canada, de la o coastă la alta. Se simte în numele lor influența primelor nații (First Nations, cum le spune acum triburilor de indieni cu pene de pe la noi). Cam toate au 2-3 benzi pe sens și limita de viteza este de 80-100 de km/h.
Cele mai multe artere în Calgary sunt aranjate sub forma unui caroiaj: bulevardele străbat orașul de la V la E, iar străzile de la N la S (majoritatea sunt numerotate). Nume au mai mult cele din cartiere…
Transportul în comun se face cu trenul (un fel de metrou de suprafață) sau cu autobuzele.
Trenul are doar 2 rute, deocamdataă, care se intersectează în centru, unde transportul este gratuit (5 stații). Este cea mai utilizată modalitate de transport, fiind cea mai eficientă și rapidaă. Interesant este că toataă energia electrică folosită de tren este produsă de centrale eoliene.
Rețeaua de autobuze este, evident, mult mai extinsă, pentru a acoperi aproape toate cartierele din oraș. Spun aproape toată, pentru că sunt încă zone iîn care doar cu mașina poți ajunge. De câteva luni, Calgary Transit a început un proiect de înlocuire a autobuzelor cu unele care folosesc gazul lichefiat drept combustibil, din rațiuni de cost și de poluare. Autobuzele au un orar strict, cu ore clare la care trec prin statții, așa că știi exact când trebuie să pleci din casă, ca să ajungi la timp la autobuz. Importanța acestui lucru o înțelegi de obicei iarna, când nu trebuie să stai 10-15-20 de minute în stație, la -35 de grade. Chiar am citit o glumă haioasă, scrisă de o persoană care obișnuia să ia autobuzul: simt cum mă cuprinde emoția, văzând autobuzul venind, atunci când afară sunt -30 de grade! Asta da relație “călduroasă” cu un simplu autobuz…
Pentru a iîncuraja utilizarea transportului în comun, lângaă aproape toate statțile de tren sunt construite parcări numite “Park and Ride”. Acestea sunt foarte populare, pentru că sunt gratuite, iar cele din centru (Downtown) sunt foarte scumpe (printre cele mai scumpe din America de Nord, din păcate), așa că foarta multă lume vine cu mașina până la “Park and Ride” și apoi ia trenul sau autobuzul.
Costul transportului în comun nu este mic, dar nici de speriat. Un bilet pentru adulți costă $3 și poate fi folosit pentru orice mijloc de transport, timp de 90 de minute. Un abonament lunar este $94. Copiii până la 6 ani călaătoresc gratuit, iar tinerii (6-18 ani) plătesc un tarif redus. De asemenea, persoanele în vârstă (seniori peste 65 de ani) plătesc un tarif mult mai mic decât cel normal.
Când vremea o permite, Calgary este raiul bicicliștilor. De curând am citit că orașul nostru are cea mai extinsă rețea de piste de biciclete din America de Nord (aproape 1.000 de km). Unele dintre aceste piste sunt chiar deszăpezite pe timp de iarnă, de către primărie. Rețeaua este vastă și cuprinde piste construite separat sau delimitate pe partea dreaptă a unora dintre artere.
La final, aș vrea să amintesc câteva dintre regulile de circulație puțin diferite (cred eu că în bine) față de ceea ce știam din România…
- Primul lucru care te pune puțin în dificultate sunt semafoarele, care sunt montate pe partea cealaltă a intersecției. Practic, nu oprești “la semafor”, ci “la intersecție”. La început, obișnuit fiind să mă duc până aproape de semafor să opresc, intram deja în intersecțe. Te obișnuiești repede însă, mai ales că e mai comod să vezi semaforul mai de departe, în loc să-ți sucești gâtul să vezi când se face verde…
- Tot legat de semafoare, în mai toate intersecțiile mari sunt semafoare speciale pentru virajul la stânga. Întâi pleacă mașinile care vor să facă la stânga din ambele sensuri și apoi trec cele care vor să meargă înainte. E o soluție foarte bună, pentru ca să nu se producaă blocaje prin intersecții…
- Poți să treci pe rosu! Nu tot timpul… Doar cand faci viraj la dreapta . Și asta numai după ce te oprești și te asiguri, evident…
- În general, restricția de viteză în zonele rezidențiale este de 50 de km/h. Sunt anumite zone, însă, în care restricția este de 30 de km/h, zonele cu locuri de joacă (Playground Zone) și zonele din apropierea școlilor (School Zone). Aceste zone sunt luate foarte serios în considerare și se dau amenzi multe și mari ,dacă nu respecți limita de viteză.
Așadar, pot să vă spun că transportul în Calgary este foarte lejer, șoferii sunt foarte răbdători, iar claxoane am auzit doar în situații limită (vreo 10-20 în aproape 3 ani). Cel mai mult mă bucur de pistele de biciclete, pe care de-abia așteptăm să le luăm cu asalt, atunci când se mai încălzește puțin.
Târgoviștenii mei, vă aștept aici, despre transport ați aflat deja, poate politica înțeleaptă a noilor guvernanți să vă oprească din plecare…
RADU TECUCEANU este Coordonator de proiect la SUCOR ENERGY, în Calgary, Alberta, Canada și târgoviștean de CARABELLA…
Citește și ROMANUL FOILETON- episodul cu numărul patru
Pompiliu ALEXANDRU- CULTURA URBANĂ
Dana NEACȘU- AMERICA LA NOI ACASĂ
Facebook
WhatsApp
TikTok
