kiss2025a.jpg Euroguard 	oneminamed_nav.gif dsgmotor.gif

CĂLĂTOR ORĂ CU ORĂ – Santa Claus of ROMÂNIA – Războiul durerii

Viața poate fi definită ca o oscilație armonică amortizată. Cu variații de amplitudini egale, dar de sens contrar. Plusuri și minusuri… Deci la câtă plăcere, tot atâta durere… Așa că azi mă voi referi la durere. Dacă voi rememora toate accidentele mele precis vi se va zbârli părul pe cap. Aceia care încă mai aveți cap, că păr… Deci rrec peste săriturile mele din tinerețe, când am picat pe un geam ce mi-a sfâșiat mușchiul gambei de au cusut doctorii o oră la el, peste operația de hernie de disc, peste amputația falangiană (când luam Fortral, cu morfină și gemeam de durere) direct la cap. Este foarte frumos să sari la cap, mai ales dacă sari singur. Dacă sari în tandem, iese sigur cu durere (dinți, nas, buze, ochi, etc.).

Cu mine viața a fost generoasă: am avut parte de toate durerile din lume, dar nu de cap. Asta deși am luat la fotbal, ceva capete. Dar cucuiele trec repede. Și anii, tot repede. Nu mai joc fotbal. Fac singurul sport potrivit unui scriitor (așa „mă dau” eu): duc paharul la gură. Să nu credeți acum că am dus ceva la gură și scriu bazaconii! Vă spun o poveste adevărată din viața unui individ adevărat.

Am început activitatea… culturală la cârciumă încă din facultate. Fiind militar, nu aveam învoire decât sâmbăta. Atunci dădeam reset pentru o seară, în limita disponibilităților din buzunare. Apoi am avut un salariu dublu față de cel al soției (ce să-i fac, dacă s-a făcut profesoară…). Încet-încet am pus perdele la câteva cârciumi. Apoi (vorba nevestei) am mutat cârciuma acasă. Deci nu m-a durut niciodată capul de băutură, am avut suficientă. Nu m-a durut capul nici de la băutură; după câteva ore de somn eram ca nou. Pesemne că asta ține și de zestrea neuronală. Chiar și acum le zic apropiaților că și dacă beau jumătatea de whisky sunt mai zdravăn ca ei toți la un loc.

Așa se face că trezindu-mă cu dureri de cap, vreo câteva zile la rând, m-am întrebat care este explicația. În plină campanie publicitară covid (martie 2020), cu relații și recomandări ajung la tomograf, la spitalul din Târgoviștea de domiciliu. Doctorul, corect, îmi zice că am făcut accident vascular cerebral (AVC) și îmi dă o trimitere gratuită pentru un RMN. Cu toată gratuitatea, nu reușesc să-l fac decât la București, cheltuind pensia mea pe o lună. Cu substanță de contrast, iod, la care s-a dovedit că sunt alergic (nu era în sticlă de whisky, era la fiolă), văd și eu că se întâmplă ceva nasol în capul meu. La neurochirurg aflu că nu se poate opera, ci doar pot aștepta să se resoarbă. În timpul ăsta pot scrie ce vreau, sunt protejat de drepturile de handicapat intelectual. Eu, ăla cu sticla de whisky pe birou!

Povestea zilei de azi este că adevărul m-a lovit înaintea celor care abia s-au trezit în zilele de azi să revendice dreptul la spitalizare. Covidul nu are dreptul legal să fie tratat înaintea celorlalte boli și afecțiuni. Dacă lași un AVC la poarta spitalului, din considerente politice și nu medicale (ce să mai spun umanitare), cei ce dau asemenea ordine merită trimiși la Nuremberg. Și voi reveni asupra neo-nazismului cu care suntem umiliți și de care habar nu vă doare în… cap. Ba chiar începeți să pricepeți care e termenul real.

Una din cele mai interesante fotografii din călătoria vieții: a primului AVC, la care am supraviețuit umblând pe la porțile spitalelor blocate de marea rușine mondială denumită COVID; în opinia mea la fel de nazistă precum judecata din sala de la Nuremberg.

PS Toate fotografiile sunt „opera” autorului, din lungile și numeroasele lui călătorii prin lume…

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Contact / Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
MedcareTomescu romserv.jpg hymarco

CITEȘTE ȘI

Metex oneminamed Gopo
kiss2025a.jpg dsgmotor.gif
novarealex1.jpg ConsultOptic memco1.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media