Este necesară o mică introducere. Noul nostru prieten, din fiecare vineri, este un „personaj”… Îl cunosc de mult, e un călător special, un „scormonitor” revoltat și hotărât, experiențele lui prin toate locurile acestei lumi, prin care noi am putea să ajungem doar visând, au fost adunate în două volume sub titlul Santa-Claus-of-România versus Văduva Neagră. Identitatea autorului va rămâne ascunsă, între Santa Claus și Văduva neagră, așadar… Îl așteptăm săptămânal aici, la Gazeta Dâmboviței, cu impresiile lui de călătorie, cu experiențele lui unice, ale unui turist absolut special… (Ionuț CRISTACHE)
Despre Moș Crăciun…
Despre Moș Crăciun au auzit toți. Chiar și cei tonți… Dar cei „inteligenți” știu că moșul aduce daruri diferite. Spre exemplu, un profesor primește flori, un funcționar public primește jumătatea de porc, un inspector la Primărie primește un plic cu euro. Nevastă-mea, profesor fiind, ar fi putut primi o crăciuniță. Dar online… Ca orice Moș Crăciun care se respectă, pe lângă decorurile adecvate permanente din casa mea mai puneam și ceva ghivece cu crăciunițe pe biroul dreptunghiular.
Vremea când puneam crăciunițe pe biroul oval a trecut de mult, din cauza picioarelor îmbătrânite ale biroului. Fiind vremea farsei mondiale cu COVID, mă gândesc să-mi cumpăr singur o crăciuniță. O fac (scris în pronunție). Pe drum, doamna mea, crăciunița vieții mele, aia din dormitor, nu din birou, îmi zice că grupul ei de profesori se tot lamentează că aceste flori nu țin mult. Și de aici a plecat povestea.
Poinsettia, pe numele ei adevărat, este din zona Americii Centrale. Frunzele se colorează din verde în roșu; nu florile, care sunt galbene! Evident există și variante de alte culori, pentru că eu nu sunt rasist. Întâmplarea face că eu am văzut planta la ea acasă, în pământul natal. Să luăm exemplul insulei Saint Vincent…
Fiind Santa-Claus-of-Romania trebuie să fac cadouri. Cadoul de Crăciunul ăsta este explicația cum putem menține o floare de poinsettia cât mai mult. Floarea are nevoie de umiditate. Trebuie udată, nu direct, doar în farfurioara de sub ghiveci, ori de câte ori apa nu mai există. Am avut experiența unei flori care a ținut până în iunie. Eu cred că ăsta e secretul pentru zona noastră, deoarece am văzut floarea și în Israel, la Wadi Kelt, în martie, unde pesemne se adaptase precum cămila la uscăciune.
Din acest considerent vă sfătuiesc să cumpărați floarea cât mai rapid, când ea apare la vânzare, deoarece stă cât mai puțin în lipsa de apă din magazine, unde nu o udă nimeni în caserolele în care o livrează producătorul.
Altcumva, vă doresc un Crăciun cu o poisettia sănătoasă pe biroul oval… Pardon, dreptunghiular.