Schimbarea la față a Domnului este praznuită pe 6 august. Aceasta sărbatoare amintește de minunea petrecută pe muntele Tabor, unde Hristos își descoperă dumnezeirea Sa prin natura umană pe care a asumat-o. Evanghelistul Matei spune „Și a stralucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au facut albe ca lumina” (Matei 17, 2), în vreme ce evanghelistul Marcu spune ca veșmintele Lui s-au facut albe ca zapada (Marcu 9,3). Faptul ca Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos ca era „ca soarele”, iar Luca, vorbind despre veșmintele Sale, menționează ca „erau ca zapada”, ne descopera că firea omenească nu a fost absorbită de cea dumnezeiască in Hristos, căci „zapada” nu a fost topita de „soarele” din El.
Tradiții și obiceiuri în această zi
Pe lângă semnificaţia religioasă, Schimbarea la Faţă a fost asimilată în popor ca zi ce marchează desparţirea de vară, altfel spus, schimbarea veşmintelor naturii, dar şi ale oamenilor, cu cele ale noului anotimp care se pregăteşte să sosească. De-acum, frunzele încep a se îngălbeni, apele a se răci, iar păsările migratoare încep a-şi pregăti plecarea.
În această zi nu se lucrează, iar credincioşii duc la biserică fructe din noua recoltă, care se binecuvântează şi apoi se împart. Tot acum se adună şi plante de leac. Până în 6 august, agricultorii trebuie să fi terminat cositul şi pregătitul fânului, pentru că iarba îmbătrâneşte.
Tot în popor se mai spune că de Schimbarea la Faţă nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să te certe cineva, că aşa vei fi tot anul, până la următoarea Schimbare la Faţă.
Din aceasta zi se interzice scăldatul, dar şi culcatul afară.