dormim pe rând
ca soldații uitați în tranșee
să nu ne scape nimic
din somnul fiecăruia
doar mâinile noastre împreună
mai schimbă visele
când se ating
(atât de apleoape)
toate frig
și mi-e frig
te arăți uneori
și mă dori
de-ai putea
pe o stea
să stai trează
mai contează
să mai fiu
să fiu viu
(la mama)
ea era atît de singură
încît nici timpul nu o mai cunoștea
adormea înapoi
și visele ei deveneau tot mai lungi
pînă cînd a rămas într-un vis
care vis nu mai era al ei
și nici al altcuiva
între timp viața ei
era visul cuiva care încă nu se născuse
(continuu)
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…
Top of Form
Facebook
WhatsApp
TikTok
