am avut grijă
să te ruinez
acum că nu mai ai nimic
poți mirosi toți
brazii neîmpodobiți
poți călca pe
începuturi de vise
dar vei dormi
(întîiul solilocviu)
nu vezi ce șleampătă
ți-e linia vieții
îndreapt-o cu ceva
sau
mai bine
vino din partea
cealaltă
(al doilea solilocviu)
să-mi spui tot
ce nu știu
așa voi repeta la infinit
mătăniile despărțirii
(al treilea solilocviu)
îmbătrînesc tenace copiii în mansarde
culcați în paturi triste cu arcuri scîrțîind
cu degetul în gură cînd lumea încă arde
neprivitori la stele necititori de-un rînd
și pe cămașa nopții cresc rîuri de sudoare
în care-înoată strîmbe cohorte de bezmetici
au aer că n-au aer nimic nu îi mai doare
mănîncă dinozauri crezîndu-se ascetici
îmbătrînind alene ai timp să ai răbdare
și lași în urmă trupul ce-ți fuse numai scut
înnozi de-acum lumina în semne de-ntrebare
spunînd doar pentru tine aș vrea să te sărut
dar lumea e cum este azi orbii sînt la rînd
apoi urmează proștii apoi cei ce se tem
și se vor duce toate s-o termina curînd
cînd vor veni aceia născuți în cel betleem
(o încercare)
în somnul tău
aripile se zbat
doar firul negru
se albește
tăcerea are sunet
luuuuuuung
și tremurat
(liniștea)
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…