Mă gândeam la meciul cu grecii că n-o să câștigăm. Mă gândeam bine de tot. N-aveam cum. Mi-era să nu luăm bătaie chiar. Nu se punea problema unui 2-0 pentru noi, pentru că echipa n-avea forța să înscrie două goluri și să nu primească unul. Problema era să nu primească. Dar a primit. Meritat. Ai noștri păreau determinați. Doar păreau. De fapt, le era frică de antrenor, de a nu pierde, de a nu le zice cineva ceva dacă nu se califică. Nu vorbesc despre greci. Ei ne făcuseră un dar în meciul tur…
Fotbalul românesc s-a tabloidizat total. N-am mai citit de tactică, dar am auzit de iubita lui Mățel, sau a altuia, de parcă aia trebuia să pună curul la treabă pentru echipă… Viața fotbaliștilor bate fotbalul, clar… se pare că e multă lume interesată de asta. Dar nu văd rostul. Fotbalul e fotbal, intimitățile nu joacă pe teren. Sau silicoanele unei șanteoze de doi bani.
„Generația de aur” a putut pentru că venea dintr-o lume a lucrului bine făcut, veneau în mare parte din sărăcie. Voiau să ajungă mari, dar nu știau cum. Dar se străduiau… și chiar reușeau. Actuala generație e celebră prin pârțurile de prin baruri… Or fi și excepții, dar excepțiile astea fac parte din „Generația de nișă”. Degeaba Marica, degeaba Raț sau încă vreo doi. Mutu și-a dat cu firma-n nas de tânăr.
Hagi, Popescu, Munteanu luptau să fie celebri în lume, trăgeau cu dinții să arate tot ce au mai bun. Pentru ei celebritatea era „dincolo”, aici erau prea mari ca să se ia cineva de ei. De actualii frecangii ai naționalei și de antrenorul lor se știe deja tot, iar cei de „dincolo” au aflat, le-au pus ștampila. Pițurcă a fost bun atâta vreme cât a avut fotbaliști de mare caracter. Dar dacă nu e caracter, nimic nu e. De fapt, el este selecționer… ori tocmai selecția l-a trădat. Nu o să înțeleg pentru nimic în lume ce căuta Lobonț în poartă. Grecii sînt înalți, bine făcuți. Pantilimon trebuia pus să apere cu ochii închiși.
Nu vreau să vorbesc despre joc, o fac alții. De câteva meciuri ale naționalei văd în ochii alor noștri nepăsarea, teama.. Or fi știind ei de ce. Sau poate nu. Au făcut primul milion înainte să sădească un pom. Ar fi avut șansa să se spună despre pomul ăla: „Uite, ăsta-i pomul sădit de marele fotbalist X!”
Deocamdată (și) fotbalul nostru e într-un pom, nesădit încă!
PUIU JIPA este actor la Teatrul Tony Bulandra, din Târgoviște, dramaturg, regizor și poet, dar și ploieștean de Târgoviște…
Citeşte şi
NERO, BRAC GERMAN, episodul unsprezece…
STRATEGII DE DISTANȚARE, cu domnul profesor Petre STOICA…
JUNIOR DE CARABELLA, cu Daria STEMATE…
JUNIOR DE WORCESTER, cu Bogdan VLĂDUCĂ…
Când s-o făcut… poama, LA BORTA RECE cu Radu PĂRPĂUȚĂ…
Doamna profesoară Mihaela MARIN și rubrica sa CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI și doamna Mariana OPREA STATE…
Pompiliu ALEXANDRU , doctor în filosofie și rubrica lui CULTURA URBANĂ…
Teodor Constantin BÂRSAN și CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI…
SOVIANYSME cu… Octavian SOVIANY…
MELANCOLII, cu doamna Constanța POPESCU…
CULTURĂ ȘI ISTORIE, cu Radu STATE și nu prea…
PLIMBĂRI BUCUREȘTENE, cu fosta târgovișteancă din Drumul Taberei, Cătălina CRISTACHE…
CULTURA ONLINE, cu domnul profesor Daniel TACHE…
SUPLIMENT la CDS, o dedicație specială din Moldova…
Facebook
WhatsApp
TikTok
