O mierlă ciugulea o bucată mică de mămăligă, pe gazonul tuns scurt. Se uita, arar, în jur. N-o deranja deloc zgomotul făcut de buldozerul de peste gard. Parcă îi săreau bucățele mici din cioc, erau firimiturile de mămăligă. De fapt, asta mi-a atras atenția. Am zîmbit. „Mai vrei o bere?”, m-a întrebat chelnerița, Domnica. I-am spus că nu. Am plecat spre „casă”. Era chiar o casă dar nu era a mea, era o casă pe termen scurt, atît cît stăteam în orașul acela. O lună și un pic. Mă întorceam acolo să fiu, din nou, altcineva, un alt personaj.
Satu Mare, orașul care m-a primit și, într-un anume fel, m-a crescut. În urmă cu 42 de ani venisem doar ca să plec cît mai repede. Am rămas 11 ani și nu mi-a părut rău nici o clipă. Am jucat mult. Și bine. Am cunoscut atîția oameni buni încît îi mai țin minte și azi. Dar și ei pe mine.
Acolo, azi, Livada…
Acum 21 de ani (jumătate din 42, nu?) am ajuns în Târgoviște. Și pot scrie la fel despre Târgoviște, ca despre Satu Mare.
Aici, ieri, Ianke…
Pare că s-a închis un ciclu? Nu, nu cred. Mai am de dat înapoi. Și înainte.
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
