Nu sînt jurnalist. Nu sînt nici scriitor. Nu sînt nici influencer. Nu sînt multe lucruri. Știu precis că sînt actor, chiar și pensionar. Știu să scriu corect gramatical, folosesc bine punctuația, știu să vorbesc clar, ba chiar și metaforic. Scriu la ziare de 32 de ani. Ziare locale… La Satu Mare, Râmnicu Vâlcea și Târgoviște… Nu scriu cu sunt și î din a decît în rare ocazii. E alegerea mea și poate fi un subiect de discuție. Dar nu acum… În acești ani de scris la ziare am folosit titulatura de Jipisme, așa au spus primii redactori șefi. S-a mai folosit și sintagma Ji-Pisme, ba chiar și Ji-Pizme. În două cazuri, articolele mele au devenit cărți. Una și aici, în Târgoviște…
În toți acești ani de scris la ziare am scris tot ce am vrut eu, nimeni din interiorul redacțiilor nu mi-a (nici măcar) propus să scriu despre ceva anume. Nimeni din interiorul redacțiilor nu mi-a cenzurat vreun articol. Nu știu de ce. Poate pentru că am fost prolix, poate că făceam oamenii să rîdă, poate că scriam povestiri haioase. Poate că nu interesau pe nimeni și tocmai de aceea treceau nebăgate în seamă. Mda, sînt multe variante…
Dar… de două ori am fost amenințat cu moartea. La Satu Mare, public, sub forma unei hîrtii dactilografiate lipite pe clădirea teatrului, sub semnătura „Vatra Românească”, în 1990… La Râmnicu Vâlcea, verbal, de niște lachei ai unui vremelnic lider de partid, în 2000… În rest, au fost persoane mai mult sau mai puțin politice care au încercat să mă facă să nu mai scriu despre ei, mai ales cînd ei sînt la putere. Sau cînd nu sînt la putere, să nu mai scriu că ar fi necinstiți, că iau șpagă (deși nu am dat niciodată nume), că îi doare-n bască de masa largă de alegători, că au făcut sisteme de nepotism și cumetrii, că nu știu să vorbească coerent și corect românește (știu, e o cacofonie pe acolo).
Săptămîna viitoare am să scriu despre o amintire din copilărie, poate. Următoarea săptămînă despre taxele aberante… Sau despre mărirea nejustificată a prețurilor… Sau despre un cerșetor… Sau despre cît de bine arată Târgoviștea acum, față de acum 20 de ani… Sau despre grobianismul partidelor ultranaționaliste… Cine știe…
Dacă văd ceva ce mă doare, sau mă bucură, am să scriu. Așa cum pot, așa cum știu… Nu sînt plătit pentru asta, sînt liber și o fac pentru că îmi place.
Ar fi interesant dacă ar exista o reacție la această Tabletă. Și dacă nu va exista, tot interesant ar fi, tăcerea e de multe ori mai explicită.
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
