fereastra se lăsa privită
lumini dinlăuntru veneau
obloanele aripi de sticlă
încet încet mi te-ascundeau
fereastră pe-o stradă pustie
în care nimeni nu mai locuiește
fereastră ca o colivie
care te ține în clește
farîme-aș vrea să fii îndată
lumina doar să îți ramînă
pe stradă însă nici o piatră
ramîi trecut fereastra mea păgînă
(declic)
știu că nu dormi
din palmele tale
delfinii sar
focuri de artificii
din frunze ne facem o casă
în care să nu dormim
vreodată
(orizonturi flămînde)
să colorăm răbdarea
cu aducerea aminte
și să cîntăm minciuna
cu-aripi de libelulă
și-o să tăcem
ca la-nceput de ură
(vagonul de dormit)
Puiu JIPA este actor la Teatrul „Tony Bulandra”, regizor, poet și dramaturg, târgoviștean de strada Liniștei și republican de Ploiești…