Probabil că nu voi reuşi să aflu motivul desfăşurării, aproape cu repetitivitatea unui ritual, a unui însemnat moment religios: de vreo 30 de ani încoace, în multe dintre parohiile pe care le cunosc, semnificaţia Botezului Domnului, care ar trebui să facă să vibreze sufletul oricărui creştin, aproape că păleşte, în faţa unei preocupări mult mai apropiate de natura noastră.
Cuvântul de ordine al zilei a fost şi a rămas, Îmbrânceala. Una dintre acelea care fac cunoscută sărbătoarea şi celor mai puţin duşi la biserică, prin înscrierea ei în rândul ştirilor de top.
Anul acesta am aflat însă, ca noutate (cel puţin pentru mine), introducerea la una dintre biserici, a unei reguli menită să rezolve în mod elegant problema: aghiasma s-a repartizat pe baza….bonurilor de ordine!!
N-avem apă de ajuns, e ea prea scumpă şi bisericile nu şi-o pot permite sau aceloraşi, le lipsesc vasele necesare depozitării unei cantităţi suficiente?…..Care-o fi motivul?….
Cum ziceam: mister total. De-o viaţă.
Inspirată de o postare recentă de pe Facebook am hotărât să dau curs unei dorinţe ce mă animă de ceva timp, aceea de a vorbi despre munca unui om. A unui profesor.
Fiecare dintre noi are, desigur în minte, modelul unuia dintre dascălii care i-au marcat mai mult sau mai puţin evident, devenirea ulterioară. Unul sau mai mulţi, dacă ai fost norocos, din gimnaziu, liceu sau facultate.
Observ, pe măsură ce scriu, cum se înghesuie la poarta deschisă spre cărăruia cu amintiri din şcoală, puternice, oameni dragi sufletului meu, cărora le promit solemn o revenire viitoare pe acest subiect, căci aş vrea să rămân consecventă scopului propus.
Şcoala de Arte nu este una la îndemână, chiar dacă aşa pare ea, părinţilor care, din raţiuni diverse aduc boboci de mână, într-un mijloc de septembrie, cu speranţe şi cu aşteptări.
Am avut norocul de a fi, umăr lângă umăr, emoţie lângă emoţie, alături de unul dintre dascălii care depăşeşte aceste aşteptări. Prin implicare, dincolo de program, de orar, de dificultăţi, prin implicare dincolo de sine, pentru a-şi susţine copii, pentru a-i susţine, pentru a le mai „şterge” din povara efortului suplimentar pe care îl implică activitatea în această şcoală. Căci copiii care învaţă aici ştiu ce înseamnă munca, trebuie să mă credeţi!!!
Revenind la motivul scrierii de azi aş spune, ca fost dascăl, la rândul meu, că a renunţa la momente de răgaz, la probleme personale sau de familie, în favoarea pregătirii din nou şi din nou, a unui program pentru un concurs şi altul, pentru o olimpiadă sau o audiţie, nu e la îndemâna oricui. Aşa cum nu-i chiar la îndemână, nici să pleci cu un microbuz prin ţară, doar pentru că „nu-i poţi lăsa singuri” pe copiii-concurenţi, din clasa I sau din clasa a XI-a, nici să tremuri de emoţie până la ultimul acord al ultimului dintre copiii tăi.
Nu m-a surprins când, în mica sală unde se predă violoncel, a intrat, odată, un tânăr drăguţ, cu familie, despre care îi povestea, cu un zâmbet larg pe faţă şi fostei lui profesoare…”Sunt mulţi cei care revin” m-a lămurit şi în timp m-am convins de ce: pentru că deţine acea artă de a şi-i apropia, arătându-le că e alături de ei, în tranşee…Iar asta, evident, nu e la îndemâna oricui!
Numele doamnei profesoare din povestea de mai sus este Doina Bădica şi, în numele părinţilor ai căror copii sunt ajutaţi de dumneaei să-şi ţeasă destinul, îi mulţumesc!
MARIANA OPREA STATE este absolventă de istorie și filosofie, consilier la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și vecină cu serele de flori ale Târgoviștei…
Citeşte şi
NERO, BRAC GERMAN, episodul 14 al romanului foileton scris de Ionuț CRISTACHE…
Alte lame de cuțit, cu domnul Radu PĂRPĂUȚĂ, în rubrica sa LA BORTA RECE…
SUBSTITUIRI, episodul al doilea din confesiunile americane ale doamnei Dana NEACȘU…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI, cu marele regizor Constantin VAENI…
PICĂTURA CHINEZEASCĂ, desigur…
Dana NEACȘU, din New York și AMERICA LA NOI ACASĂ…
RAFTUL CU PROZĂ SCURTĂ, cu domnul Ioan VIȘTEA…
MELANCOLII, cu doamna Constanța POPESCU…
Un scriitor de mare valoare, Octavian SOVIANY și rubrica lui SOVIANYSME…
JUNIORI DE CARABELLA, adică Marius Alexandru DINCĂ…
Alt JUNIOR DE CARABELLA, Daria Stemate…
Domnul profesor Alexandru IACOB și rubrica lui REFLECȚII MINORE…
Doctorul în filosofie Pompiliu ALEXANDRU, cu rubrica sa CULTURA URBANĂ…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ și marele actor Puiu JIPA…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu sociologul Teodor Constantin BÂRSAN…
Domnișoara Ioana PIOARU și LECȚIA DE ZBOR…
Doamna profesoară Mihaela MARIN și rubrica sa CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…
Doctorul în istorie Radu STATE și rubrica lui CULTURĂ ȘI ISTORIE…
Doamna profesoară Alexandra VLADOVICI BÂRSAN și REFLECȚII PEDAGOGICE…
CULTURA GLOBALĂ, cu domnul Radu GEORGESCU…
CULTURA ONLINE, cu doctorul în filologie, profesorul Daniel TACHE…
Facebook
WhatsApp
TikTok
