Se apropie 31 octombrie, iar asta înseamnă, în fiecare an, de mult timp încoace, petrecerea cu dovleci ciopliţi tot mai artistic, măşti, peruci, vrăjitoare şi lumânări decorative, toate situate undeva la graniţa dintre diafanul frunzelor ruginii ce filtrează discret, razele tot mai palide şi inscripţia RIP scrijelită sângeriu pe o piatră funerară decorativă, acoperită pe alocuri, de o falsă pânză de păianjen, la fel de decorativă şi ea.
De ce să ratezi însă petrecerea, într-un mod atât de neobişnuit, alături de prietenii tăi (altfel decât la o masă cu aspect de normalitate), dacă tot s-a inventat un… motiv atât de bun?!
Mărturisesc că „punerea în scenă” a unei astfel de seri m-a fascinat încă de pe vremea când Halloween era subict de film de groază sau de rubrică de mondenităţi(de pe la alţii, de regulă!).
Pregătirea serii cu pricina îmi pune imaginaţia pe jar, un plus de ajutor venind din partea internetului căruia, în astfel de momente, îi iert toate păcatele(!!). Zilele trecute de pildă, m-a inspirat cu câteva exemplare cooolinare ce merită încercate. Copiii din jur, dar şi copiii din noi devin extrem de încântaţi, când se întâmplă astfel de „minuni”.
Între timp lucrurile s-au schimbat: doar rar îşi mai azi cineva cu părerea, în legătură cu apetenţa noastră pentru preluarea de forme (că de fond, pe cine mai interesează, nu-i aşa?). Astfel, dintre fanii acestei petreceri haloooooocinante, puţini mai sunt aceia care să ştie ceva, cât de puţin, în legătură cu originea, istoricul, tradiţiile care, pe plaiuri îndepărtate au dat naştere unei seri atât de speciale.
Adoptată la noi datorită mirajului stârnit de nou, comercializată ulterior fără limite, ca oricare altă sărbătoare, Halloween a rămas pentru mine, aceeaşi: combinaţia între „zilele recoltei” dintr-o toamnă bogată şi „ziua morţilor”, atât de impresionant celebrată în aceeaşi perioadă, în cimitirele transilvănene.
Printr-o împrejurare (considerată cu totul nefastă la momentul respectiv) am rămas cu un singur TV în casă, motiv de nervozitate pentru amatorii de emisiuni cu conţinut cu totul diferit, începând cu desene animate şi încheind cu sport (toate sporturile posibile, despre unele nici măcar nu ştiam că există!!). Ei bine, n-are rost să mai spun cine a pierdut (prin neprezentare, din cauză de pus murături!!!). “Spre folosul meu!”mi-am zis şi constat de la o zi la alta cât este de benefică, pentru sănătatea nervilor, lipsa expunerii la tot circul mediatic, derulat de-a lungul şi de-a latul micului ecran. E drept şi că, între timp, s-au produs cutremure, revolte, manifestaţii, intemperii, calamităţi eu aflând târziu şi de pe la alţii(mai bine…dotaţi!!). Dar recitind ultima frază mă întreb, pe bună dreptate: “şi…ce-am pierdut???”
MARIANA OPREA STATE este absolventă de istorie și filosofie, consilier la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și vecină cu serele de flori ale Târgoviștei…
Citeşte şi
Episodul opt din NERO, BRAC GERMAN, romanul foileton al suplimentului nostru…
PICĂTURA CHINEZEASCĂ cu transparență românească…
STRATEGII DE DEPĂRTARE, cu un prieten nou, domnul Petrică STOICA…
CULTURĂ ȘI ISTORIE, cu doctorul în istorie Radu STATE…
MELANCOLII, cu doamna Constanța POPESCU…
Teodor Constantin BÂRSAN și rubrica lui CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI…
Cătălina CRISTACHE și PLIMBĂRI BUCUREȘTENE în deplasare, la Băile Herculane…
LECȚIA DE ZBOR, cu Ioana PIOARU…
O poveste cu marele actor Puiu JIPA, în rubrica lui AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, cu doamna profesoară Mihaela MARIN…
STUDENȚEȘTI, cu domnișoara Alexandra MOCANU…
CULTURA ONLINE, cu doctorul în filologie Daniel TACHE…
CULTURA URBANĂ, cu doctorul în filosofie Pompiliu ALEXANDRU…
JUNIOR DE WORCESTER, adică Mihai Bogdan VLĂDUCĂ…
CULTURA ECONOMICĂ și doctorul în economie Bogdan CERNAT…
AMERICA LA NOI ACASĂ, cu domana Dana NEACȘU, doctor în filosofie…
POEMELE SĂPTĂMÂNII, cu doamna Constanța POPESCU și domnul Vali NIȚU…
EVENIMENT, revine domnul Radu PETRESCU – MUSCEL…
REFLECȚII PEDAGOGICE, cu doamna profesoară Alexandra VLADOVICI BÂRSAN…
Facebook
WhatsApp
TikTok
