Nu cred că au existat concursuri de ortografie in România din copilăria mea, dar sunt concursuri de ortografie in Statele Unite. În acest an, câștigător al etapei nationale (din 50 de state) a concursului de ortografie americană este din New York, are 13 de ani și se numeste Arvind V. Mahankali. Părinții lui sunt imigranți din sudul Indiei. Cuvântul câștigător a fost knaidel, cuvânt idiș, ceea ce înseamnă gălușcă.
http://youtu.be/iH033eSUzjo.
Arvind nu știe precis ce este o gălușcă, pentru că el nu a gustat niciuna, dar a spus jurnalistului de la New York Times, că profesoara sa de științe, care este de origine evreiască, a promis să-i aducă o ceașcă de supă cu găluști luni (câștigătorul a fost anunțat la sfârșitul săptămânii). Ceea ce mi-a atras atenția la această poveste de interes uman, cum e clasificat un astfel de articol, a fost faptul în sine, că la concursul de ortografie național acest cuvânt idiș e pe listă. Există multe scrieri ale acestui cuvânt și soacra mea, care vorbește idiș, v-ar spune că ortografierea corectă este kneydl. Mi se pare reconfortant că engleza-americană conține cuvinte din mai multe limbi și le tratează în mod egal: ele sunt, toate, cuvinte pe care americanii educați trebuie să știe cum să le scrie și să le pronunțe. De copil am fost fascinată de etimologie: m-a făcut maândră de moștenirea noastră intelectuală. Eu încă mai știu câteva cuvinte dacice din limba noastră, cum ar fi bărbat, brânză sau brad și am fost întotdeauna fascinată de legătura dintre cuvinte și diferite aspecte ale culturii noastre: cuvintele slave și latine încă domină vocabularul nostru religios, cuvintele turcești, cum ar fi ibric intimează la ritualul băutului de cafea sau cuvintele maghiare și germane, care încă evocă ceva din cultura noastră urbană, și bineînțeles cuvintele din limba franceză, legate de cei șapte ani de acasă, și mă gândesc la Alecsandri și zâmbesc. Merci… Poate nu vă impresionează eseul meu, dar eu sunt convinsă că vocabularul pe care îl folosim zilnic poate să ne deschidă sau închidă mințile și inimile noastre, după cum poate reduce ignoranța noastră cultural.
DANA NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL și profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, New YORK, dar și dâmbovițeancă de pe malurile Ialomiței…
Citește și
Episodul al unsprezecelea din ROMANUL FOILETON al profesorului Ionuț CRISTACHE, A DOUA FAȚĂ…
Bogdan CERNAT, în CULTURA ECONOMICĂ, scrie despre criza fără criză…
CULTURĂ ȘI ISTORIE, cu Radu STATE, despre industria dâmbovițeană în perioada de glorie a capitalismului românesc…
Mihaela MARIN, în CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, se îndoiește, deci cugetă…
În CULTURA ONLINE, profesorul Daniel TACHE stă de vorbă cu o fostă elevă din Carabella de altădată…
Despre uniformă și uniformitate în învățământ, în REFLECȚII PEDAGOGICE, rubrica doamnei profesoare Alexandra VLADOVICI…
PLIMBĂRILE BUCUREȘTENE continuă cu episodul al doilea din călătoriile în capitala de altădată, propuse de Cătălina CRISTACHE…
TABULA TE(RASA) este subiectul din AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ, rubrica săptămânală a marelui actor Puiu JIPA…
În CULTURA URBANĂ, filosoful Pompiliu ALEXANDRU este categoric, noi pe Gigi nu-l mai vrem…
Din CALGARY ÎN DIRECT, o gingașă declarație de dragoste pentru fiul lor, David TECUCEANU…
Și două GÂNDURI, în LONDRA LA PAS, de la prietenul nostru Cristian Gabriel GROMAN…