Astăzi, citind ziarul m-am uitat la fața lui Obama pentru câteva minute. Fața lui părea deosebit de obosită și îndurerată și cumva nesigură cu privire la prezența sa la Fairmont Hotel, în San Hose, California, unde președintele trebuia să împărtășească viziunea sa despre asigurarea de sănătate ca o realitate la prețuri accesibile fiecărui american. De unde stau, nu mă îndoiesc că „Obamacare” este o abstracție de campanie electorală, al cărei conținut apare doar in font mic ilizibil. Dar, așa cum am spus, poate nu înțeleg eu ce se întâmplă, pentru că eu nu sunt unul din cele șapte milioane de americani care se așteaptă să se alăture în rândurile celor cu asigurare de sănătate. Eu reprezint, deja, o cifră de afaceri pentru o companie de asigurări de sănătate, CIGNA, și pot să spun că este un privilegiu. Numeroasele apeluri telefonice pentru a întreba de ce CIGNA a refuzat să plătească un anume doctor, mi-au permis să-mi exersez engleza chiar și atunci când sfaturile oamenilor din apropiere au fost să înjur în limba maternă.
– Decât să ne tot telefonați, v-ați gândit cât de ușor ar fi să plătiți în avans medicul pentru serviciile medicale prestate? m-a întrebat recent o voce de bărbat tânăr, când m-am plâns de faptul că Cigna a refuzat încăodată să plătească pentru ceva servicii, iar medicul mi-a trimis factura la domiciliu.
– Nu este obligația contractuală pentru Cigna să plătească prima, iar eu să plătesc ceea ce rămâne ? i-am răspuns eu cu o întrebare, ca și cum căpșuni acoperite în ciocolată Godiva mi se topeau în gură și nu destinația de cinci litere (în românește) pe care o aveam în minte pentru el.
Continuând să mă holbez la fața președintelui, aproape că puteam auzi managerii companiilor de asigurări calculând câți bani o să le aducă cele șapte milioane de oameni pentru care guvernul o să plătească asigurarea, dacă ei descoperă ghișeul de înmatriculare. Pentru că birocrația americană are două compartimente care îl copiază pe Kafka: birocrație de stat, continuată de birocrație corporatistă. Din fericire, pentru consumator, numai birocrația corporatistă dispune de directori generali cu salarii de mare patron.
Sigur, poate nu văd eu bine lucrurile, dar cred că fața lui Obama o să rămână tristă și nedumerită până va părăsi Washington-ul și-l va juca pe Poitiers la Hollywood.
DANA NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la Columbia Law School, din New York, profesor adjunct la Barnard College – Columbia University, dar și dâmbovițeană de pe malurile Ialomiței…
Citeşte şi
1.Episodul al cincisprezecelea din A DOUA FAȚĂ, romanul în foileton al scriitorului Ionuț CRISTACHE…
3.În AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ, domnul Actor Puiu JIPA zice: hai cu mine…
4.Despre respect (în alt sens) scrie Cătălina CRISTACHE, în PLIMBĂRI BUCUREȘTENE…
5.Înțelepciunea Tibetului în CULTURA URBANĂ, cu profesorul Pompiliu ALEXANDRU…
Facebook
WhatsApp
TikTok
