Ca să nu rămână mai prejos şi anul acesta, mam’mare, mămiţica şi tanti Miţa şi-au promis să se ducă-n Bucureşti de 18 iunie, și de acolo la mare, pe litoral la bulgari și apoi la turci, la cumpărături. In Bucureşti ele se vor duce pe aici și pe acolo. Sigur vor merge şi la Ateneu, deşi urechea lor muzicală combinată are supleţea unui camion cu ciment. Se vor duce, ca să poată să spună acasă că au fost.
Pentru Ateneu ele vor purta rochii lungi cu paiete strălucitoare şi pălării asortate cu inscripţia pe pamblică: Gucci, şi cu preţul tăiat cu atenţie și plasat la întâmplare, dar cu precizie ca să nu se piardă în geantă.
-Cât te-a costat, dragă, frumuseţea aceasta de pălărie?
-Dragă, nu este pălărie e un chapeau?
-Cum aşa?
-E de la Paris!
-Pai de ce nu zici? Ce frumos. Apoi de! N-are toată lumea carte şi parte ca d-ta!
Şi femeile se sărută in vânt, când se ating cu obrajii când pe dreapta şi când pe stânga. Şi-şi aprind o ţigară americană şi mai vorbesc de una, mai de alta. Dar iată, că nu e vreme de prea multe discuţii economice sau doar turistice. E timpul de intrat în sală, că vine dirjoru’ străin cu nume greu de pronunţat şi străinii nu stau mult, că sunt tot timpu’n trecere, azi aici și mâine la un alt concert, de obicei la sud, la bulgari. Ei se opresc la Bucureşti când vin de la unguri, în drum spre bulgari.
Cele trei femei timide de provincie se pierd printre oamenii de bine de Bucureşti care năvălesc să intre la Ateneu şi să-şi ia locul identificat pe bilet. Fiecare loc spune cine eşti în societate şi câţi bani ai avut să dai pe el. Cu cât e mai aproape de scenă, cu atât mai bine, iar dacă ai bilet la balcon poate fi mai bine, dar depinde unde e aşezat, pentru că totul contează, nu doar paietele şi pălăria, iar pălăria … că nu apucă mămiţica să gândească mai mult, când îngrozită realizează că are capul gol şi-ncepe să zbiere.
– Mam’mare! tanti!
– Ce e? Ce e? sar rudele sale în ajutor, că sângele apă nu se face şi ele toate trei merg împreună peste tot.
– Să se oprească! zbiară şi mai tare mămiţica. Sa se opreasca totul. Să vină poliţia şi să-i controleze. Mi-au furat pălăria.
Toată aceasta balamucire a durat puţin, dar nimeni nu s-a oprit; lumea o luase spre intrare, şi iată cucoanele ajung la uşă:
– Biletele, doamnelor!
Mam’mare şi tanti Mita arată biletele, explicând de ce nu poate şi mămiţica să făcă acelaşi lucru: fiindcă biletul ei era în pamblica pălăriei, şi, dacă i s-a furat pălăria, fireşte că i s-a furat cu pamblică şi cu bilet cu tot. Dar avea bilet. Ele se jură.
– Parol! chiar eu l-am cumpărat! zice tanti Miţa.
Omul de la intrare însă nu înţelege, pretinde bilet; dacă nu, mămiţica trebuie să plece sau să cumpere alt bilet, că au mai rămas. Ateneul e mare şi sunt destule bilete necumparate. E criză până şi la Ateneu.
– Ce e vinovată mămiţica dacă i s-a furat pălăria? zice mam’mare.
– De ce-a pus biletul in pamblică? zice o cucoana din apropriere.
– Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci d-ta? zice tanti Miţa urâtei…
– Uite ce e, doamnă – zice omul de la ușă – trebuie să cumparaţi un alt bilet… Nu puteţi intra fără bilet.
– Să mai plătim? Încă o dată?
– Hai că plătim, că ne permitem, zice mămiţica îndreptându-se spre ghișeul Ateneului.
Iată că e norocoasă. Şi-a cumpărat un bilet şi mai aproape de scenă. Şi o să stea singură. Şi o să le spunaă la toţi, acasă, ce bine a văzut degetele pianistului. Numai să nu adoarmă. Poate ar fi trebuit să bea o cafea înainte de spectacol. Dar oftează împăcată. Nimic nu durează la nesfârşit la Ateneu, iar dirijorul trebuie să prindă un avion spre Sofia, nu-i aşa?
DANA NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York și profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeancă de pe malurile Ialomiței…
Citește și
2.Și Bogdan CERNAT, în CULTURA ECONOMICĂ ne plimbă, o vreme, pe spirala economică…
4.Vremea, vremurile? Nu spera și nu ai teamă, scrie Mihaela MARIN în CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…
6.Despre vremurile de aici, scrie din LONDRA LA PAS prietenul nostru Cristian Gabriel GROMAN…
7.E prea devreme pentru vreme, afirmă categoric Puiu JIPA, în AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
12.Mici REFLECȚII PEDAGOGICE, în pas cu vremea și cu vremurile, vă propune Alexandra VLADOVICI…
Facebook
WhatsApp
TikTok
