1.
Imponderabilitate sentimentală
O cameră albastră
împărțită în primăvară și nord
Umbrele zâmbetului tău, becul chior, acoladele de fum de țigară
asediază
Iubirea e o țară fără conducător
Îmi plouă în pat așteptarea
De ce mi-ai construit ziduri
dacă sunt nelocuită?
2.
Cu speranța zilierului merge și în dragoste
Ești ca un cântec unguresc de jale
și fetița din fața mea își întinde palma către
mamă dovendindu-mi încă o dată
că ținutul de mână e una dintre clauzele neștiinței și ale încrederii
contractului simptomatic al relațiilor de bun augur și lungă durată
Atâtea taxiuri, atâtea posibilități de petrecere a timpului
și eu mă uit la nenorocirea aia de emisiune culinară, ultima pe care am văzut-o
împreună
din canapea în cadă măsor distanța în trei fumuri de țigară
ne-am bușit rău inimile
Seara la 8, nu mai găsești prăjituri, galantarele
albe se curăță și brutăresele spală podelele
cu clor și liniștea dulce de sfârșit de zi
îmi trezește neliniștea de sfârșit de viață
Mă pot preface că un ceai cald ar fi o variantă la fel de
confortabilă ca abdomenul tău când îmi spuneai
„Ai idee cum ne trece freamătul asta interior?” abia intrasem pe ușă
ne despărțea doar o piesă de mobilier contactul
vizual nu presupunea să mă miroși cu gura
până când ai decis că un duel nu te face automat cavaler
Număr muștele, le plimb cu privirea și încerc tehnica
banală, recomandată de psihologii de renume facebookist:
„mă voi gândi la asta mâine între 14-15”
Nu funcționează niciodată, da’ măcar nu mă simt vinovată
Maria de la bloc îmi spune: „Coconița mea, ce frumoasă ești! Nu mai fi tristă!”
3.
Poem amar
Într-o zi o să doară mai puțin decât
transformarea din erou a căluțului de mare după deschiderea pungii incubatoare
în amintire „curioasă”
Sper să nu fie ca atunci când mi-am tăiat tendonul care mă doare și astăzi când e nor
și când îmi pun
pantofii de sex
Monogamia le iese cel mai bine castorilor care rămân parteneri pe viață
E bine că măcar acoperișurile dorm și visează scene perfecte la gura șemineului
în serile „de poveste”
Minciuna se rostogolește a doua zi, tăvălindu-se de râs
Dacă epiderma nu și-ar pierde rolul inițial, de protecție, hiperbolizând pielea de
lângă
am fi fericiți fără pic de oxitocină
și ne-am atinge realist-socialist
nu ne-ar mai mirosi respirația a salivă pofticioasă și a inadecvări de timing
Rochiile roșii ar fi doar pentru virgine
și doctorii esteticieni ar muri de plictiseală în fără de sfârșit șomaj
Dar toate acestea se vor fi întâmplat în secolul ce vine
când ne vom găsi perechea prin roboți pețitori
măsurând numărul bătăilor inimii pe minut, numărul shake-urilor vegane și al
ștampilelor de vot
Se vor stabili și condițiile divorțului
dar asta nu vom ști la acest moment.
4.
Între timp
Cărțile de self help nu sunt decât o metodă de masturbare mentală
bune de umezit visurile
Singurul avantaj al lor e că așa nu crește riscul suprapopulației la nivel global
În acest timp cineva studiază how to simplify your life
Ne scoatem viețile la giveaway-uri și umplem eprubete cu salivă
la gândul celebrității
Perechile de pantofi grăbite calcă pământul cu siguranța
trenurilor deraiate
și siluetele sunt popice ce își îmbracă neîncrederea în branduri și cauciuc
Doar unele ziduri mai au norocul să se vaite cu cuvinte
pe restul le-a sufocat optimismul cromatic de verde crud (ca înainte să moară pe
tocător)
„Iubirea doare”, spune adolescenta din spatele meu, el nu spune nimic,
„de la ideea asta am plecat”,
și tăcerea lui îmi amintește de ziua în care dădeai semne că suferi de otită
sentimentală
o reminiscență de la aerul rece cu care îți împărțeai viața în ultimii ani
Îmi promiseseși că o să mergem cu mâinile înghețate și o să ni le încălzim sub
tricourile trecătorilor pe care îi vom trezi la realitate
Rachetele se ciocnesc rar și atunci devin istorie
și petele de iarbă nu mai ies cu nimic de pe coate
Nici să fug cu motoare de căutare pe google nu pot
că mă găsesc reclamele apoi care îmi arată că nu sunt singură niciodată
Mi-a rămas să respir aspirațiile tale, în mare proporție pline de CO2, așa cum mi-ai
spus.
5.
Ar trebui să știi
Ești vinovat de toate pozițiile corpului meu și de toate entorsele mele
Te-am plătit scump, încă am rate
Ultima dată când mi-ai scris erai în Florența, activist de mediu
făceai lobby pentru nemurire
Îmi cereai să scot șampania și să beau, să sărbătoresc că plouă, că asta e lucru bun,
grâul va crește
Sentimental îți zic că nu mă interesa
Filip spune că era bine dacă te înecai tu
Să trecem însă la lucruri importante
E cer senin la București și vine o vreme când începi să faci lumânări
Ori ca business ori că a rămas ceară de la cinele târzii
Încă mă mai gândesc…
Sunt morți vii și sunt vii morți
Până la urmă viața se uită în două sexunde.
6.
Conservă de dragoste
Stau coapte în soare
regretele și coapsele mele
Ha, de-astă primăvară! Da! Mai, mai exact. Abia se pârguiau cireșele de secol XXI
Pe atunci eram frumoasă.
Îmi spuneau în fiecare zi geamul de la scara B și ora 7
Visam să fug cu caiacul la Jurilovca și să frig chefali
Să privesc eu cerul lui și el
cerul meu
N-am ajuns așa împrimăvărați nici la Obor
Viața e un borcan cu zacuscă, o ilustrată din Neptun, ornamentică disproporționată
Rebus cu mâini încrucișate pe noptieră
Până la urmă, dragostea e un bâlci cu pretenții.
7.
Un desert cu consecințe
Te las să plângi peste clătitele mele
clătitele mele de duminică
făcute în absența ta
din simplul motiv că bucătăria e mică
În timpul ăsta mi-am pus la macerat diverse, pentru cataplasme
amănunte.
Să știi că, pe sub masă, s-ar fi putut înfiripa ceva…
dacă nu găseai dimensiunea bucătăriei motiv de divorț.
Tatiana ERNUȚEANU e absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine și a unui master în Relații Publice în cadrul SNSPA, s-a făcut remarcată cu volumul de debut „Carne, Visuri și Oase triste uitate în Hydra”, Editura Eikon – 2020, a publicat poezii în reviste literare din România și străinătate…
Facebook
WhatsApp
TikTok
