Vreau să vă povestesc ceva despre un proiect cultural, marca Gazeta Dâmboviței… Am lansat anul acesta Colecția de cultură din Gazeta Dâmboviței, au apărut deja câteva cărți ale colaboratorilor pe care-i puteți citi în fiecare zi, în paginile noastre. Lansăm acum cinci cărți despre, cu și din Târgoviștea noastră, la sărbătoarea orașului… Ne bucurăm și de sprijinul Primăriei Municipiului Târgoviște și încercăm să arătăm, după puterile noastre, imaginea frumoasă a orașului în care trăim, pe care-l iubim și despre care scriem și în Gazeta Dâmboviței.
GAZETA DÂMBOVIȚEI
în colaborare cu
TEATRUL „TONY BULANDRA” din TÂRGOVIȘTE
EDITURA „BIBLIOTHECA” din TÂRGOVIȘTE
cu sprijinul
PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI TÂRGOVIȘTE
VĂ INVITĂ
JOI 8 SEPTEMBRIE, DE LA ORA 17 și 30
ÎN FOAIERUL „CINEMA INDEPENDENȚA”
LA
CINCI CĂRȚI DESPRE, CU SAU DIN
TÂRGOVIȘTEA NOASTRĂ
O LANSARE CU ACTORI, MUZICIENI ȘI COLABORATORI AI PAGINII DE CULTURĂ DIN „GAZETA DÂMBOVIȚEI”
Un cuvânt înainte de Mc RANIN
Moderator Corneliu JIPA
1.RADU ALEXANDRU STATE – TABLETA DE JOI – TÂRGOVIȘTEA ÎN 100 DE TABLETE
Radu Alexandru STATE este „doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și ardelean de Târgoviște”. Așa îl prezentăm, în fiecare zi de joi, în paginile de cultură din Gazeta Dâmboviței. Poveștile lui despre Târgoviște par a ne spune că istoria nu e neapărat o știință; e mai mult, o disciplină, iar patrimoniul ei nu este altceva decât materializarea istoriei. Este clădirea în care ne aflăm, e strada pe care mergem, e un cântec al Ilenei Sărăroiu, e o podoabă bisericească de valoare, este Turnul Chindiei… Pasiunea pentru istorie, crede Radu State, e în toți, în stare latentă. Trebuie doar stimulată printr-o combinație fericită de experiențe, predispoziții și întâlniri cu oamenii care știu să te aducă în poveste. (Ionuț CRISTACHE)
Radu State face un breviar al celor mai nesemnificative lucruri și evenimente care se dovedesc a fi extrem de semnificative! Lumea/realitatea este trăită la o intensitate deosebită dacă acordăm atenție deplină pentru tot ceea ce ne înconjoară. Autorul pare să ne spună: „vedeți că nu vă mai întâlniți niciodată cu ziua de astăzi!” O zi pe care o considerați „ca oricare alta” nu este în realitate astfel dacă privim istoric, căci o amprentă rămâne în timp și în spațiu, o amprentă va rămâne și pe generațiile viitoare, chiar dacă dumneata doar mergi pe trotuar! (Pompiliu ALEXANDRU)
2.GABRIEL ENACHE – OCHI ÎN OCHI – CÂTE ȘAPTE ÎNTREBĂRI DE LA TÂRGOVIȘTE
Gabriel Enache e un mare iubitor de carte, de literatură, a înțeles de mult că ele, cărțile bune, te ajută să simți și să înțelegi lumea. Cineva spunea că o carte adevărată nu este una pe care o citim, ci una care ne citește. Gabriel Enache a făcut din pasiunea lui o călătorie interioară și crede, așa cum a spus-o cândva, că lectura este o formă de fericire, adică e ultima la care ar trebui să renunțăm… Cele șapte întrebări pentru invitații de marcă din acest volum sunt tot atâtea răspunsuri repetabile. (Ionuț CRISTACHE)
Nu întâmplător, Gabriel Enache a ales să construiască interviurile care alcătuiesc această carte, în mod explicit, dar și implicit, în jurul vastei simbolistici a numărului șapte. O cifră cu puternice semnificații în religie, în mentalul colectiv, în numeroase referințe culturale, șapte are un rol fundamental, reprezentând intervalul necesar desăvârșirii Genezei, cuantificând Marile Minuni ale lumii antice, fiind pilon pentru Cetatea Eternă (cele șapte coline), dar și, la nivel mundan, anii necesari formării deprinderilor de bază în dezvoltarea unui copil. Cu certitudine, articularea discursului în jurul a nu mai mult, dar nici mai puțin de șapte întrebări, a canalizat întreaga forță simbolică a acestui număr cu valențe magice, dând naștere unor dialoguri pătrunzătoare, care trec dincolo de limitele cuvântului scris. (Erica OPREA)
3.IONUȚ CRISTACHE – TABLETA DE LUNI – LUMEA VĂZUTĂ DE LA TÂRGOVIȘTE
Ionuț Cristache e înzestrat cu virtuți de mare prozator, în care firul epic curge firesc, dublat de mari valențe ale unui creator de atmosferă… Un aer de veridicitate străbate textele lui, cu „personaje” a căror biografie și existență sunt marcate de incursiuni în straturi de conștiință și reflexii existențiale. Personajele, vii și bine conturate în dinamica interacțiunii, cu destine dramatice sau împovărate de recursuri ale memoriei, se intersectează ori se despart, se citesc deopotrivă cu mintea, dar și cu inima. (Ioan VIȘTEA)
ție-ți zic ce scriu eu luni
că mă-nfurii n-au rușine
și eu ascult vineri ce fi-va
luni și mă-nfurii
că eu nu-s așa eu
inspirație eu metaforă
Ionuț direct frust
dintr-o bucată
mai că-mi vine să-njur
delicat de invidie
dar el nu și nu
zice eu sunt de la
Ungureni de la țară n-am
eu rușini de-astea
oare mama lui îl mai citește
oare tatăl lui e și mai mândru
(Puiu JIPA)
4.GABRIEL CRISTACHE –TÂRGOVIȘTE-OAMENII CETĂȚII
Am convenit cu Gabriel Cristache că trebuie să deschidem un nou drum, nu din lipsă de ocupație, ci pentru că venise timpul lui. După 10 ani de știri în gazetadambovitei.ro ne-am zis: să facem și o revistă -municipiultargoviste.ro și un „podcast” – „Oamenii Cetății”! O revistă despre oameni, locuri și povești ale vechii și noii Cetății de Scaun, o revistă în care firescul să se întâlnească cu extraordinarul, în care talentul și munca să-și găsească spațiu de promovare, în care istoria să ne dea lecții prețioase și în care oamenii să se regăsească ca într-o comunitate, atât reală, cât și virtuală, care este scopul acestui demers. (Crina Elena ZAMFIRESCU)
Trebuie să vă spun de la început c-am râs, dar am și plâns alături de „Oamenii Cetății”, am trecut prin amintiri frumoase, dar și dureroase, iar Gabriel Cristache a reușit să-i poarte, pe toți, prin toată viața lor fără ca ei să bage de seamă ori să se simtă constrânși să-și spună povestea. S-a discutat ca-ntre prieteni, iar patru oameni au reuși să aducă ceva nou în presa locală, încleștată în clasicul și rigidul gazetăriei după manual. Am adus povești, nu doar știri și-am schimbat puțin felul în care târgoviștenii își privesc Cetatea. (Claudia F. BADEA)
- ROBERT MARIN – PARADIGME DIN IZOLARE
Cu, din păcate, deja mulți ani în urmă Robert Marin mi-a fost elev. Unul dintre numeroșii mei elevi de excepție… Este, astăzi, un arhitect cunoscut. Mi-l amintesc, un spirit agitat, interogativ, uneori incomod și ușor perturbator. Adică, acel tip de adolescent pe care l-am iubit în toată perioada meseriei mele de professor. Și, iată, l-am redescoperit, după multă vreme, un gânditor profund, un filosof cu lecturi temeinice, adesea un sceptic metodic și, totuși, generos în lumea ideilor lui complementare. A răspuns cu entuziasm chemării mele și scrie, în fiecare săptămână, la Gazeta Dâmboviței, o rubrică de succes, din care au fost alese și textele acestei cărți. (Ionuț Cristache)