ACTUALITATEA DE ACASĂ – Ionuț CRISTACHE – O scenă nouă, o sală nouă, o premieră de… Bulandra târgovișteană

ACTUALITATEA  DE  ACASĂ  –  Ionuț  CRISTACHE

O scenă nouă, o sală nouă, o premieră de… Bulandra târgovișteană

   De Ruth Wolff, regia Alexander Hausvater, decorurile Alin Gavrilă, costumele Mc Ranin, muzica Nicu Alifantis, coregrafia Galea Bobeicu, video design Ionuț Gavrilă, asistent regie Maria Nicola… Din distribuție fac parte: Ada Navrot, Tache Florescu, Alex Iezdimir, Sebastian Bălășoiu, Iulia Verdeș, Oana Marcu, Liviu Cheloiu și Vestitorii: Delia Lazăr, Cristina Dumitra, Antonia Ionescu, Andrada Fuscaș, Florin Georgescu, Andrei Mărcuță.

   Redescoperim, la intervale măsurate parcă de anotimpurile reci, că avem aici, la noi acasă, un Teatru adevărat. Uităm, adesea, cine „l-a înălțat” cu strădanii umbrite, în anii din urmă, de minți neterminate din politica dâmbovițeană. Dar asta e o altă problemă! 

   Premieră de februarie, așadar, la Bulandra târgovișteană… Domnul Mihai Constantin Ranin spunea, zilele trecute, că teatrul e un loc de înaltă spiritualitate și de bucurie… Și ne îndemna să nu uităm să fim fericiți. Lao Zi credea că, în viață, nu toți suntem egali, dar în moarte da, toți putrezim la fel și dispariția este egală. Aşa se merge pe scenă, pe vârfuri, teatrul trebuie respectat, în teatru nu trebuie să faci gălăgie, spunea – cred – Sică Alexandrescu. Un mare filosof grec  ne îndemna, chiar, să trăim viața asemenea unei piese de teatru..

   Alexander Hausvater a revenit la Târgoviște. Montarea fastuoasă de pe noua scenă a teatrului de pe Bulevard este, cum spune regizorul, despre ultima Împărăteasa a Chinei, un exemplu unic despre cum o femeie poate sa fie și Hitler și Mussolini, dar și Kennedy și cea mai mare iubitoare a culturii chinezești.

   Se cuvine să adunăm aici mai multe despre personalitatea regizorului Alexander Hausvater. În anul 1959 a emigrat, împreună cu familia, în Israel, unde a absolvit cursurile Universității din Tel Aviv, apoi a urmat cursuri de literatură dramatică la Dublin, unde a debutat ca regizor, cu spectacolul „Năzdrăvanul Occidentului” (în 1971, la Teatrul Național Irlandez din Dublin). Spectacolul a fost interzis, din cauza pudibonderiei de atunci și pentru că se juca în limba celtică. Între 1969 și 1972 a fost directorul artistic al Teatrului Peacock din Dublin. Din 1971 a locuit în Canada și a fondat Montréal Theatre Lab, al cărui director a fost între anii 1973 și 1979. A condus Teatrul L’Echiquier (1979-1985), iar din 1989 a fost directorul artistic al Teatrului L’Archipel. 

   Între 1983 și 1987 a fost directorul Festivalului Quinzaine Internationale du Théâtre din Québec.  A predat la Universitatea Québec din Montreal, Școala Națională de Teatru, Universitatea McGill, Concordia și la Cégep de Saint-Hyacinthe, dar și la National Theatre School, Montreal, Conservatoire d’Art dramatique, Quebec City, University of Ann Arbour, Ann Arbour Michigan, Polyvalente Baldwin Cartier, Pointe Claire, Quebec; University of Winnipeg, Manitoba, Tel Aviv University, Israel Lunacharski Institute (Gittis) Moscow, Russia, Laval University, Quebec City, University of Ottawa, Ottawa, etc…  

   În 1990 a revenit în România, unde a avut un succes răsunător cu …Au pus cătușe florilor, după F. Arrabal. În 1993, s-a întors din nou în România și a pus în scenă La Țigănci după Mircea Eliade,  ambele texte fiind adaptate de poetul Cristian Popescu. De atunci, a montat periodic în multe teatre din România, dar și în alte țări, opera sa teatrală însumând peste 160 de spectacole. Și, desigur, a fost prezent de două ori și aici, la Teatrul Tony Bulandra.

   Ca să înțelegem ceea ce am văzut aseară, pe scena Bulandrei noastre, vă mai spun și că Alexander Hausvater este „un căutător al adevărului”. Spectacolele sale sunt renumite pentru refuzul de a se conforma normei, pentru că Hausvater crede în experiment, chiar şi pe texte clasice. Viitorul regizor a învăţat din şcoala generală Shakespeare pe dinafară, ceea ce l-a făcut „să găsească şi acum noi înţelesuri ale unor cuvinte pe care le ştie din copilărie”.  Ar preda „românismul” în şcolile din România, dar şi „leadership”. Ne îndeamnă să înțelegem cum să fim responsabili pentru deciziile privind propria noastră viaţă şi să încercăm să fim cei mai buni în orice am face. 

   Punerea în scenă cu Împărăteasa Chinei e o demonstrație de forță, în acest sens. Și suntem privilegiați pentru că am putut-o vedea, în premiera despre care scriu aici, fără „aspirații” de cronicar dramatic, doar cu bucuria spectatorului obișnuit, norocos să poată descoperi povestea de februarie la noi acasă, într-o Târgoviște mai frumoasă și mai curată de la o zi la alta. Regizorul afirma, acum o vreme, că există riscul să ne trezim cu o generaţie întreagă care are răspunsuri, dar nu are întrebări! Şi trebuie să te gândeşti cum creezi o societate care să fie în căutarea propriilor răspunsuri. Prin spectacolul de aseară, el ne-a pus în față noi întrebări și nu răspunsuri definitive.

   Pentru cei care vor descoperi, în săptămânile viitoare, povestea specială creată de regizor aici, la Târgoviște, trebuie să spun câte ceva și despre Împărăteasa Chinei. Așadar, Împărăteasa văduvă Cixi (Tse Hsi, sau Tz’u-hsi, n. 29 noiembrie 1835, Beijing, Dinastia Qing – d. 15 noiembrie 1908, Orașul Imperial, Beijing, Republica Populară Chineză) a fost una dintre concubinele împăratului Xianfeng, dinastia Qing și a fost cea mai influentă personalitate de la sfârșitul Chinei imperiale. 

   Voi reveni în Gazeta Dâmboviței și cu o încercare de „însemnări teatrale”, în zilele următoare. Seara a stat sub semnul magiei teatrului adevărat, regizorul a comprimat și dilatat timpul unei istorii fascinante, așa cum numai pe o scenă se putea întâmpla, Doamna Ada Navrot a fost „imperială”, domnul Tache Florescu a umplut scena cu vocea și trăirea lui de grație, actorii noștri au fost la înălțime. Se cuvine să scriem despre ei…

 P. S Nu pot să închei fără să vă îndemn să veniți la teatru, vă așteaptă o sală elegantă, cu dotări de ultimă generație, în care este „la vedere” spiritul de gospodar al celui care a făcut să se vorbească despre un loc renăscut și deja foarte cunoscut, Teatrul Tony Bulandra… Despre Mc Ranin este vorba. Iar ajutorul dat de Primăria Târgoviște este și el în… spiritul renașterii și regăsirii cetății noastre de azi. Scuzați de vorbe mari, dar e nevoie să mai scriem, din când în când, și despre lucrurile bune, chiar dacă ele ar trebui să țină de normalitatea pe care o experimentăm tot mai rar, în lumea noastră cenușie.