Încă vă mai povestesc despre Teatrul din orașul nostru, cu drag și cu admirație… Dragi bunici și părinți târgovișteni, mergeți cu copiii dumneavoastră la spectacolele pentru cei mici, care se joacă aici, la noi acasă!
Am văzut Căpcăunii, cu suflet de copil renăscut, zilele trecute. Vă scriu despre ea, despre ei… Iată detaliile: după cartea lui Roald Dahl, The Twits; regia – Irina Niculescu; traducerea – Carmen Stanciu; muzica – John Lewandowski; scenografia – Vlad Tănase; video proiecție -Emil Drăgan; distribuție – Cristina Dumitra, Puiu Jipa, Octavia Gheboianu / Ana Maria Cucută Sandu; Mihai Bălăceanu…
Și citim: domnul și doamna „Căpcăun”, așa i-au poreclit copiii pe cei doi vecini, ca urmare a răutăților pe care și le fac unul altuia și celor din jur; și asta, până în ziua în care o familie de maimuțe simpatice, ținute prizoniere de cei doi căpcăuni, reușesc să se elibereze cu ajutorul păsării Roly-Poly și îi pedepsesc pe căpcăuni; o serie de farse fac să avanseze intriga spectacolului în care comedia burlescă se împletește cu momente de suspans. Domnul și doamna Twit sunt cei mai răi, mai puturoși și mai dezgustători oameni din lume și conduc cel mai dezgustător parc de distracții imaginabil. Dar când animalele pe care le-au chinuit decid să se răzbune, Twit-ii s-ar putea să-și întâlnească în sfârșit „potrivirea”.
Actorul de comedie Romesh Ranganathan consideră că The Twits este cea mai bună carte pentru copii a lui Dahl. El spune că „The Twits este în mod clar cea mai bună carte a lui Dahl pentru că este cea mai amuzantă – aduce în scenă două personaje oribile și face comedie pe seama lor. Nu e doar o mare carte pentru copii, este o carte mare, punct. Iar dacă cineva zice că există o carte a lui Dahl mai bună decât The Twits, m-aș gândi de două ori dacă are rost să-mi petrec vremea cu acea persoană, pentru că n-are nicio idee despre ce vorbește.”
Roald Dahl a fost un autor britanic pentru copii, care a făurit povești excepționale precum James and the Giant Peach, Charlie and the Chocolate Factory și Matilda. Lucrările sale sunt vestite pentru creativitatea și originalitatea lor, iar cărțile sale au fost vândute în peste 250 de milioane de exemplare, în întreaga lume. Este un scriitor pe gustul tuturor copiilor și care „bifează toate căsuțele imaginației acestora”. Născut în Llandaff, Țara Galilor, la 13 septembrie 1916, din părinți norvegieni, Harald Dahl și Sofie Magdalene Hesselberg, Dahl a fost numit după Roald Amundsen, norvegianul care fusese primul om care a ajuns la Polul Sud cu doar patru ani mai devreme. Un început eroic în viață… În 1961 a fost publicat James and the Giant Peach în SUA, urmat de Charlie și Fabrica de Ciocolată. Roald a scris apoi scenarii pentru hit-ul James Bond – You Only Live Twice și Chitty Chitty Bang Bang, precum și romane pentru adulți, de exemplu Kiss Kiss. Fantastic Mr. Fox a fost publicat în 1970, cu un an înainte de lansarea filmului Willy Wonka and the Chocolate Factory. Restul deceniului a văzut publicarea multor alți clasici, inclusiv Danny Campionul Lumii, Crocodilul Enorm și Unchiul Meu Oswald. Roald s-a bucurat, de asemenea, de un succes enorm la televizor. După ce i s-au spus poveștile, în șase episoade, ale premiatului serial american Alfred Hitchcock Presents, Tales of the Unexpected a participat la mai multe serii între 1979 și 1988 în Marea Britanie. La începutul anilor 1980, a publicat Twits, Revolting Rhymes, The BFG și The Witches. Au urmat două cărți autobiografice: Boy, în 1984 și Going Solo, în 1986. Matilda a fost publicată în 1988, Esio Trot în 1990 și, în cele din urmă, în 1991, a venit deliciul postum al The Minpins. Roald Dahl a murit la 23 noiembrie 1990, la vârsta de 74 de ani. A fost înmormântat în biserica parohială Sf. Petru și Sfântul Pavel din Great Missenden – Buckinghamshire, unde astăzi Muzeul și Centrul de Povestiri Roald Dahl își continuă misiunea extraordinară de a uimi, a emoționa și a inspira generații de copii și părinții lor.
The Twits este cel de-al doilea titlu, din creația sa. În povestea publicată în 1980, autorul ne spune istoria unei perechi de Twits, nesuferiți și împuțiți și farsele pe care și le fac. Oribile! Este povestea hilară și puțin grotescă a cuplului Twit, cei mai oribili și neglijenți oameni pe care i-ați putea întâlni vreodată. Povestea lor este o lecție amuzantă despre faptul că bunătatea și respectul față de alții sunt mult mai valoroase decât frumusețea exterioară. Pare că domnul și doamna Gogoman au un singur țel în viață: să-și joace unul altuia farse dintre cele mai urâte și mai ingenioase. El îi strecoară o broască în pat, ea îi gătește spaghete râmoase, el o păcălește că suferă de micșoritoză și tot așa. La fel de nemiloși se arată cu păsările din grădina lor și cu cele patru maimuțe pe care le țin captive într-o cușcă. Orice naș își are nașul: lecția de pomină pe care o vor primi cei doi urâcioși ne arată încă o dată că binele și bunătatea înving întotdeauna. Nici nu bănuiesc ei ce răzbunare cumplită este pusă la cale, cu ajutorul Păsării Dodoloațe și al unui clei lipicios superforțos. Și am mai citit că este o poveste cu mult umor negru, care ascunde lecții importante pentru copii: despre empatie și bunătate, despre cum să tratăm cu respect orice ființă. Copiii învață că faptele negative au întotdeauna urmări, iar răutatea se întoarce împotriva celor care o practică. Povestea îi ajută pe copii să înțeleagă cum pot fi abordate teme serioase într-un mod accesibil și amuzant, dezvoltându-le gândirea critică.
Spectacolul Bulandrei de… Târgoviște ne pune în față întrebări grele: este umorul un mod bun de a transmite mesaje importante, de ce râdem la lucruri uneori exagerate sau absurde? Este o cale de a deschide discuții despre bine și rău, într-o manieră relaxată și distractivă pentru cei mici.
Actorii? Sunt speciali, plini de energie, talentați, îi știm din „teatrul pentru cei mari”, dar aici „se joacă” cu dăruire pentru copiii vrăjiți din sala mare a teatrului nostru. Și să vă mai spun câte ceva și despre Doamna Irina Niculescu, regizoarea care ne iubește pe noi, târgoviștenii; a montat aici un Romeo și Julieta unic, cu marionete și actori, cu câțiva ani în urmă. S-a născut în anul 1951 la Bucureşti, a absolvit Divadelní fakulta Akademie muzických umění (DAMU), facultatea de teatru din Praga, în perioada 1971-1975. a început să regizeze în cadrul teatrului de păpuşi din Constanţa, apoi la Teatrul de Animaţie Ţăndărică (Bucureşti), între 1977-1984. a avut activitate internaţională în Elveţia (la Théâtre des Marionnettes de Genève), în Norvegia, Canada, SUA. A explorat modalităţile teatrului de păpuşi pentru adulți, nu doar pentru copii: folosirea de marionete, corpuri de actori-păpuşari, dansatori, orchestre-live etc. „Păpuşa, spune domnia sa, reprezintă o metaforă pentru condiţia umană, manipulare, iar corpul păpuşarului este invizibilul…” Irina Niculescu este un model de explorare artistică, a iniţiat programe de formare pentru actori-păpuşari, a redefinind rolul păpuşarului ca actor cu multiplă competenţă: dans, manipulare, corp-scenă. A predat în diverse instituţii de teatru şi arte scenice, în România, dar şi în Norvegia (Riksteatret, Oslo), Canada (Université du Québec à Montréal), SUA etc. Spectacolele ei reunesc, adesea, actori, marionete, dansatori, muzică live, orchestră.
Deci, bunici și părinți, veniți cu prichindeii dumneavoastră la Teatrul Tony Bulandra, este aici o bogăție de spectacole pentru cei mici, care trebuie să mai uite de tabletele și de telefoanele de ultimă generație, pentru a descoperi poveștile pe care noi, cei mari, le-am aflat cândva, de mult…
Facebook
WhatsApp
TikTok
