ACTUALITATEA DE ACASĂ – Ionuț CRISTACHE – Alte povești din România beteagă (2)

   Tot cu silă, tot cu lehamite și cu resemnare? Spuneam că, de multe ori ni se pare că nu e bine să ne irosim pentru nimicuri, dacă ne vom îngriji de lucrurile mari, cele mici se vor rezolva de la sine. Eu nu cred că e așa… Și mai afirmam că lumea noastră e plină de neisprăviţi, unii chiar primesc daruri pentru netrebnicia lor. Neisprăvitul e unul care rămâne neterminat, nu are capăt și nici sfârșit, nu are niciun rost, e fără căpătâi, e incapabil. E un om de nimic. Sau, cum scria un mare prozator român, e unul care „n-a mai avut mijloace să-și procure material și a fost silit să-și lase capodopera neisprăvită, fără brațe”. Despre oameni vorbim aici, despre cei lipsiți de calități, de pregătire. Ce se poate face cu niște neisprăviți? O țară în putrefacție, condusă de tot felul de ignoranți, incapabili, incompetenți, nechemați, nepregătiți, nepricepuți, neștiutori, ageamii. Și altele asemenea…

Mă întorc și azi la altă poveste din țara mea beteagă, cea care se pregătește să-și aleagă conducătorii. Azi avem o istorie din urbea noastră roșie. Priviți imaginile de mai jos…

În Gazeta Dâmboviței am mai scris, cu puțin timp în urmă, despre povestea distopică a unui bloc din buricul orașului, De fapt, a unor oameni care nu găsesc nicăieri un răspuns, o rezolvare, o soluție. Doamna profesoară Viorica Iacob ne-a trimis epistola următoare:

 

„Vă propun și eu o altă poveste „din România beteagă”, prinsă în toamna electorală. Locuitorii blocului E6, strada Poet Alexandrescu nr.1, se confruntă, de câteva luni bune, cu o realitate de neacceptat, vrednică de Kafka, pentru rezolvarea căreia Primăria nu a întreprins niciun demers, în ciuda insistențelor noastre. Este vorba de faptul că, într-o bună zi, ne-am trezit cu spațiul de la intrarea în scara blocului E6 restrâns foarte mult, pentru că „cineva” și-a  afișat dreptul de proprietate privată pe cea mai mare parte a lui, delimitându-l cu stâlpi, cu benzi, cu sfori și cu borduri și stabilindu-ne un traseu pe lângă spatele blocului, de lățimea unui metru, ceea ce face imposibilă deplasarea unei persoane cu dizabilități și, în niciun caz, a unei mașini de intervenții (ambulanță, pompieri). Menționez că în interiorul acestui spațiu există zone de utilități publice (canalizare, gaze, conducte de apă), ceea ce  face imposibile intervențiile în caz de urgență.

   Și, apoi, cum să pătrunzi pe o proprietate privată? Proprietarul acestui spațiu a pus și camere de luat vederi, pentru a-i depista pe cei care nu respectă traseul impus. „Noroc” pentru noi, locatarii, că o vecină a avut „îndrăzneala” de a desființa una dintre aceste benzi dintre stâlpi, pentru a ni se permite să nu urmăm traseul impus.

   După cum se observă din imaginile postate mai sus, spațiul cu pricina este foarte neîngrijit, ambrozia și alte buruieni tronând în voie, în timp ce o frumusețe de copac, ce ajungea până  la etajul trei, și care era în afara spațiului aflat în proprietate, a fost tăiat fără milă. Cine a dat autorizația?

   Din informații ce urmează să fie verificate, rezultă că bunicul actualului proprietar a fost despăgubit, cu mulți ani în urmă, prin oferirea unui alt teren pe care l-ar fi vândut. După mulți ani a apărut, se pare, nepotul, care a obținut un act de proprietate pe terenul despre care toată lumea știa că aparținea domeniului public. Ne întrebăm și vom investiga ce judecător a semnat acest act, probabil din birou, fără să vină la fața locului și să constate că îngrădește dreptul de acces în scara blocului? La toate acestea, adăugăm și că accesul nu mai este posibil nici printr-o altă zonă, unde același nou proprietar s-a extins cu o construcție și cu un gard, care a îngustat foarte mult spațiul restrâns și insalubru. Ne îndoim că pentru aceste „construcții” există autorizație. Proprietarul sfidează și ignoră locatarii și beneficiază de indolența Primăriei.

   Locatarii, împreună cu conducerea Asociației de locatari, au fost în audiență la primar, au fost făcute sesizări, dar nu s-a primit niciun răspuns. Suntem hotărâți să apelăm la toate instituțiile statului pentru a face lumină și a repune în drepturi cetățenii, în condițiile legii, în situația în care Primăria a rămas „surdă și mută” la problemele noastre.”

 

Dacă treceți prin apropiere, locul chiar pare desprins dintr-un film absurd și dacă aveți noroc să apară și ciorile de seară, distopia-i gata! Moda îngrădirilor cu bețe subțiri și panglici tricolore, de altfel, au copiat-o și dregătorii noștri de carton; vedeți intrarea în clădirea cu… pașapoarte, despre care am tot scris, la fel de sinistră precum cea din fotografiile de mai sus.    Ne răspunde cineva? S-o credeți dumneavoastră, sunt treburi mult mai importante, adunate în cutiile cu sloganuri și cu semnături pentru aleșii care ne vor aduce prosperitate și belșug!