După completarea cu efective până la necesarul de război, cu tehnică de luptă, unitatea, în urma unui ordin special al fuhrerului Hitler, a fostv dotată cu un număr de tancuri tip T-3 și T-4, iar în data de 21 august 1942, avea să primească ordinul de retrimitere din nou pe frontul antisovietic. Noul drum de luptă al regimentului avea să se deruleze în condiții deosebit de complexe, pe o iarnă rusească, lucru ce a afectat foarte mult tehnica de luptă și capacitatea combativă a personalului care o deservea. În documentele militare se consemnează că la 21 septembrie 1942, ,,timpul a fost frumos, noaptea foarte rece, a înghețat apa în bidon”. Dintr-o situație statistică, pe linie logistică, regimentului i-au fost repartizate după ajungerea în zona acțiunilor de luptă, numai 45 de căciuli, 31 de perechi de mânuși de lână, 12 pături și 5 salopete îmblănite. Comentariile cred că sunt de prisos. Vîntul nemilos anunța venirea iernii siberiene, pentru care tanchiștii români nu erau suficient de antrenați. Într-un mod necamaraderesc, germanii aliați își asiguraseră întâietatea în ocuparea puținelor clădiri existente în zonă, la distribuția cu prioritate a lemnelor, lămpilor de petrol, sobelor ș.a. Cu toate acestea războiul avea să continue. În consecință tanchiștii aveau să fie vestiți, în dimineața zilei de 19 noiembrie 1942, prin ,,uraganul de foc” desfășurat de artileria sovietică, faptul că celebra operație contraofensivă de la Cotul-Donului a început. La această mare bătălie ei aveau să participe cu demnitate, curaj și eroism în lupte crâncene pentru intrarea definitivă în istoria neamului. În șase zile, în perioada 20-26 noiembrie, în faza initială unitatea s-a aflat în ofensivă, ulterior trecând la lupte grele de apărare, la încercuire și pentru ieșirea din încercuire. Arhivele militare consemnează faptul că tanchiștii dâmbovițeni au reușit să iasă prin luptă din trei încercuiri realizate de trupele sovietice. Presiunea formidabilă a acestora nu a dat rezultatul dorit, cei rămași în viață nefiind nevoiți să ia drumul captivității în temutele lagăre de prizonieri din Siberia. Istoriografia militară nu evidențiază suficient de bine această realizare excepțională, în condițiile unor pierderi mari în personal și tehnică de luptă. În contact nemijlocit cu inamicul tanchiștii reușind să se retragă în ordine pe o distanță de aproximativ 250 km. În luptele grele de apărare pe râul Cyr, în zilele de 28 și 29 noiembrie, plutoanele de tancuri comandate de sublocotenenții Gheorghe Budu și Virgil Petrescu, se aflau în ofensivă pentru cucerirea unei cote la sud-est de localitatea Cernșervskaia. Retras de pe front pentru o nouă refacere, începând cu data de 31 decembrie 1942, după staționări, regrupări, unele completări cu efective, zile de carantină, la data de 29 martie ora 5 și 17 minute, R.1 C.L. avea să sosească din nou în garnizoana Târgoviște.
Facebook
WhatsApp
TikTok
