AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ- Puiu JIPA: VECINI DE CONJUNCTURĂ-

Cunosc un om care și-a cumpărat apartamentele din stânga și dreapta, numai să nu își mai audă vecinii. Dar l-a inundat vecina de sus. Drept care s-a însurat cu ea. Și-a rezolvat, astfel, problemele de vecinătate. Stăteau în apartamentul din mijloc, nu-i deranja nici un zgomot. Se învecina cu liniștea.

Un altul, care avea și vie la țară, își cultiva vecinii cu atâta vin, încât nu se mai auzeau decât vagi sforăieli prin tot blocul. Îi erau cei mai buni vecini. Înainte de a începe să-și trateze colocatarii cu băutură aceștia o țineau tot într-un scandal legat de spațiul verde. De-atunci, omul nostru degrabă vărsătoriu de beutură și-a plantat vie, a pus o masă, niște buturugi pe spațiul ăla verde. Carevasăzică și-a tras terasă.

Dar astea se întâmplau demult. Acum nu prea mai văd vecini strânși pe bîncuță. Poate or fi, dar eu nu-i văd. Vecinii din ziua de azi își dau telefoane, sms-uri. Mai mult se ceartă decât să-și împrumute mașina de tocat carne. A, mai sunt vecinii care se întâlnesc la non-stopul din fața blocului să bea o bere pe-nserat. Dar  nevestele-s cu ochii pe ei, așa că șueta e scurtă, fotbaliferă în genere.

Dar mie-mi plac vecinii, necunoscuți uneori, de pe terase. Unii sunt de-ai locului, te privesc cu curiozitate, schimbă între ei impresii peste mese. Ei sunt vecinii mei de ocazie. Uneori mă-nțeleg bine cu ei, devenim amici de scurtă durată. Chiar mi se-ntâmplă să vreau să-i revăd peste o vreme.

Foștii vecini din locurile pe unde am stat de-a lungul vremii îmi sunt mai amici acum decât atunci. Îi vizitez arar și am nostalgii. Vecinii mei sentimentali.

Și mai știu un fel de vecin. E drept, din auzite. Cică un blocatar avea de vreo două săptămâni o amantă în același bloc. Într-o zi de vară caniculară îi spune nevestei că pleacă vreo trei zile în delegație. Dar el doar urcă două etaje și se mută temporar la iubită. Fac ei un chef monstru cu niște pește bine stropit cu vinișor, se cherchelesc, noaptea cam târzie, cam ora trei. Își pune omul pijamaua, dar amanta simte că mirosul măruntaielor de pește e insuportabil, așa că-i pune găletușa cu gunoi în mână, să-l arunce la ghena din fața blocului. Zis și făcut. Coboară omul, aruncă gunoiul, urcă înapoi cu liftul, dar când apasă clanța, ușa-nchisă. Sună. Nimic. Mai sună. Într-un târziu aude pe cineva în spatele ușii. Apoi tăcere. Și se deschide ușa. Iar în ușă…. nevastă-sa! Bietul om, puterea obișnuinței i-a jucat o mare festă. Urcase, ca-n atâția ani la etajul la care locuia. Mi-am imaginat de multe ori dialogul care a urmat. Vă las și pe voi să vă imaginați.

 

PUIU JIPA este un mare actor, dramaturg și regizor, iubitor și întemeietor de Fiord și autor de ji-pisme…

Citeşte şi:

1.În ROMANUL FOILETON, Radu Cristea, personajul din A DOUA FAȚĂ este deja vecin cu Casa Albă…

 

2.Bogdan CERNAT visează la noi și la vecinii noștri, în săptămânala lui CULTURĂ ECONOMICĂ…

 

3.Cătălina CRISTACHE, în PLIMBĂRI BUCUREȘTENE, vă face cunoștință cu o vecină din Drumul Taberei…

4.Într-o rubrică nouă, CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, Mihaela MARIN ne reamintește că vecinul de lângă casă niciodată nu ne lasă…

 

5.Despre vecinii calgarieni scrie, astăzi, Radu TECUCEANU, în rubrica lui săptămânală CALGARY ÎN DIRECT…

 

6.Radu STATE, în CULTURĂ ȘI ISTORIE vă propune o poveste despre vecini în Evul Mediu românesc…

 

7.De la Sibiu, Teodor Constantin BÂRSAN scrie despre pseudo-sociologia vecinului de bloc, în CULTURA DE LA MARGINEA ȘOSELEI…

 

8.CULTURA ONLINE, rubrica săptămânală a lui Daniel TACHE, e tot despre vecini, un fel de vecini…

 

9.Vecinul nostru de la LONDRA LA PAS, Cristian Gabriel GROMAN, e un englez nostalgic…

 

10.Pompiliu ALEXANDRU atacă  în CULTURA URBANĂ tema noastră comună, cu mijloace filosofice…