AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ… – Puiu Jipa- Stimată Rublică,

Pe mine mă cheamă Constantin Clopoțel, dar mă mai cheamă și Costică, atunci când iau 9 la  aritmetică și Costel fire-ai al dracului când sparg veioza cu praștia, pe care mi-am făcut-o dintr-o crăcană de cireș și cu elastic de la treningul lui tata, care m-a bătut cu o curea și cu pantalonii în vine. Bunicul îmi mai zice Constantine nu mi-ai văzut ochelarii și atunci știu că e supărat, fiindcă nu poate să citească ziarul, după ce a terminat titlurile și pozele din revista aia pe care o ține ascunsă în lada de zestre a lu bunica, care mă strigă Titi aruncă și tu niște boabe la găini, nu te mai uita ca curca-n lemne. Soră-mea mă strigă Boule nu te uita pe gaura cheii, Porcule… Colegii mei de la școală mă strigă Clopoțel, Talangă, Răgilă, Bing-Bang. Eu nu știu de ce mă strigă așa, că eu le zic la fiecare Tâmpitule, Măgarule, Idiotule atunci când sună la pauză și ei zic că am făcut pârț. Doamna învățătoare îmi zice frumos, Constantin Clopoțel să iasă la lecție și atunci eu știu că după două întrebări o să-mi spună Clopoțele te las repetent dacă nu înveți… Dar eu învăț, numai că nu țin minte, fiindcă citesc cartea cu La Medeleni a scriitorului nostru național Ionel Teodoreanu, căruia îi spunea sora lui Olguța că e Buftea. Acum că v-am spus cum mă cheamă, uite că am uitat ce voiam să vă zic, fiindcă tata mi-a găsit carnetul de note și soră-mea vorbește cu un băiat pe skype, pe care-l cheamă George Vărgatu și nu râde nimeni de el…