AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ… – Puiu Jipa- MANELE CU JAGGER

M-am enervat… ce început de rubrică. Dar, la urma urmei, din enervări pornește ideea. Și ideea este că m-am enervat când lângă mine s-a oprit un grup de trei fete, iegărate toate (adică purtau iegări), la o trecere de pietoni de 84 de secunde. Nu fetele și nici iegării pe fundurile lor grase m-au enervat, ci muzica de pe mobilul uneia din ele. Manele. În afară de faptul că se auzeau ca la nuntă, adică tare, mai erau și cântate de cele trei, cu ochii dați peste cap, cu ochii umezi de parcă vedeau salam pentru prima oară-n viață. Și chiar Salam cânta, a declarat lacrimogen una dintre ele: „Așa Salame, zi-le de la tine!”. Fetele erau pierdute în neagra veșnicie a unei iubiri dușmănoase din cauza banilor… care… este. La un tril al sopranului, de pe la secunda 44 a semaforului, cea mai scundă dintre fete a ridicat mâinile sus și a oftat a jale: „Aiiii, Aurele, fi-ți-ar mă-ta a dracului!’. Atât. M-a apucat râsul, am făcut un ocol și m-am dus în boii mei.

Ar trebui să scriu, musically correct, că n-am nimic cu manelele. Dar am. Mă enervează că n-au nimic pozitiv în ele. Toate, cred, sunt de jale, de rău, de dușmani, de bani. Asta e, n-am organ pentru manele. Și n-am organ mai ales în spațiul public. Urăsc să fiu agresat fără să fiu întrebat, ceea ce este o tâmpenie. Cum ar fi ca un oarecare să iasă pe stradă și să întrebe trecătorii dacă îl lasă să asculte manele? Știu că sunt localuri în care se ascultă. Mașinile bengoase duduie de ele. Treaba lor. Dar nu le vreau în spațiul public.

Gata, m-am răcorit! Și răcoarea asta mi-a adus în memorie o noapte de martie 1975. Cred că era 5 martie. Sigur era 5 martie. Murise Cornel Chiriac de la Europa Liberă, cel care, cu Metronomul lui muzical, mă săltase definitiv de la muzica ușoară cu macarale și țărăncuțe la Pink Floyd, Rick Wackeman și alții asemenea. Vestea șocase toți liceenii rebeli ai vremii. Seara, pe bulevardul cu castani al Ploieștiului, zeci de radiouri portabile, cu antena dată la maxim emiteau în eter ultima emisiune a lui Cornel Chiriac. Miliția n-avea spor. Îl luau pe unul, apăreau alți trei. Spărgeau un aparat, se auzeau alte zece. Am fost și eu unul din liceenii aceia. Am avut noroc, nici radioul nu era al meu. Dar, acum, mă gândesc că și eu făceam atunci ceea ce făceau în public fetele în iegări de la începutul articolului. Îmi exprimam sentimentele.

A! Știți de unde vine termenul de IEGĂR? De la Mick Jagger de la Rolling Stones. El a apărut primul în pantaloni mulați, în concert. Cum cuvântul a fost inventat prin Ardeal, de cineva vorbitor și de limbă maghiară, J-ul Se pronunță i.

 

PUIU JIPA  este actor, regizor și dramaturg , dar și târgoviștean de Ploiești și iubitor de Nichita…

 

Citeşte în Suplimentul Cultural Gazeta Dâmboviţei şi:

1.Radu Cristea e în drum spre America și a venit vremea să mai aflați ce i se pregătește, în episodul al cincilea al ROMANULUI FOILETON numit A DOUA FAȚĂ…

2.În  CRONICA  ONLINE, prietenul nostru Daniel TACHE scrie despre o foarte interesantă carte de interviuri…

3.Din Canada, în CALGARY  ÎN  DIRECT… aflați astăzi povestea bicicletei, spusă cu umor și pilduitor de Radu TECUCEANU…

4.Dana NEACȘU scrie  și ea, în AMERICA  LA  NOI  ACASĂ, despre un mare poet, cântăreț și filosof, Leonard Cohen, cel care șoptește dumnezeiește și la ea, în New York și la noi, din fericire…

5.În CULTURA  ECONOMICĂ, Bogdan CERNAT descrie o MURĂ-N GURĂ, care se plimbă printre fondurile europene și ajunge greu în România…

6.Din Anglia, Cristian Gabriel GROMAN, tot așa, în LONDRA  LA  PAS… își mai alină dorul de Târgoviștea pe care o iubește…

7.7.CULTURA  URBANĂ a lui Pompiliu ALEXANDRU e în exil, la Madrid și are ecouri (sacre) cam furioase pentru articolul de săptămâna trecută…

8.Dintre documentele de arhivă, Radu STATE își continuă rubrica sa CULTURĂ ȘI ISTORIE…

9.O rubrică nouă, CULTURA  DE LA  MARGINEA ȘOSELEI, ajunge la noi, din inima Ardealului, de la Teodor Constantin BÂRSAN, un tânăr poet, prozator talentat și sociolog…