Pâinea conține foame. De câte ori cumpăr pâine mă gândesc cu toată sinceritatea că o voi mânca bucuros, că pâinea aceea îmi va ține de foame, somn, căldură. Înainte să încep o pâine nouă, o termin pe cea veche, chiar de e uscată.
Rar mi s-a întâmplat să îmi mucegăiască pâinea. Poate era prost făcută. Dar atunci când o vedeam mucegăită îmi venea să plâng. O aruncam cu grijă, parcă. Am avut perioade grele, fără un ban în buzunar, dar nu știu cum făceam că reușeam întotdeauna să am măcar o pâine, cât de mică. Mâncam din ea cu grijă, nu-mi scăpa nici o firimitură. Pâinea are un farmec aparte atunci când o dorești cu tot dinadinsul… Coltucul rupt, aburind, care se duce adânc în tine, aproape nevăzut, mirosul de… „nu știu ce” care te face să mănânci chiar și una întreagă.
Am cumpărat o pâine caldă, fierbinte. Sunt la o terasă. Lume destulă. Rup pâinea în două. Peste câteva secunde apare cineva și, zâmbind, îmi cere o „coajă”… într-un minut pâinea se termină. Mi-am păstrat un coltuc. Mușc și mă gândesc la niște ani de demult, când am fost trimis pentru prima oară, singur, să cumpăr pâine.
Când am adus pâinea acasă… mai rămăsese doar un coltuc!
PUIU JIPA este actor, dramaturg, regizor și poet, iubitor de FIORD și târgoviștean de Ploiești…
Citeşte şi
Facebook
WhatsApp
TikTok
