AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ – Puiu JIPA- DESPRE NIMIC, CU DRAGOSTE

Astăzi aș vrea să scriu despre… nimic, să las cuvintele să curgă-n urma unui dric, până ce vor ajunge-n groapa-plic… de unde n-am să le ridic. Voi scrie astăzi alandale, voi face mărturii penale despre aripi, despre sandale și poate ridica-voi osanale acelor îngeri decăzuți, ieri vorbitori și astăzi muți (voi șterge-acum  cuvântul „mulți” și-l voi înlocui cu „punți”).

Nimicul poate fi o întrebare, în niciun caz răspuns, că doare.

Nimicul este ceara lumânării, e trenu-n așteptarea gării.

Nimicul este palma ce nu doare sau, poate „soare nu răsare”

Nimicul e propteaua tristă a celor ce își fac o listă

Cu tot ce e de nefăcut, nimicul este totuși scut.

Să trecem, dară, la aripă! Poate fi smulsă într-o clipă și-n locul ei rămâne-va nimică, atât de dureroasă și atât de frică încât vei renunța la zbor, vei trage-un stor peste alt stor și întunericul va fi stăpân (să nici nu plec, să nici rămân)… Da, despre aripă am vorbit, îmi crește alta și vomit..

Nimicul e o ceașcă goală, pe care scrie cu cerneală: „eu nu sunt ceașcă, sunt sandală, praful din drum îmi este școală” (din praf de drum să-ți faci cafea, drumul e bun, calea e rea).

Iar despre îngeri decăzuți… tăcere, n-ar vrea nici ei, n-ar fi cădere să vorbim, chiar dacă știm că-s o părere…

N-am spus nimic despre nimic, vă las pe voi acum, un pic, mă duc să dreg, mă duc să stric.

P.S. Nimicul este totuși un nimic, rămâne jos, eu mă ridic…

 

 

PUIU JIPA  este actor la Teatrul Municipal din Târgoviște, fost TONY BULANDRA,  este regizor și dramaturg și, peste toate, ploieștean de Târgoviște…

Citeşte şi