Nu demult și nici curând
a existat un navigator
care a pornit singur pe toate cele multe ape înconjurând pământul
în căutarea cuiva care nu doar să îi înțeleagă limba,
ci să o și vorbească
știind că atât de mulți oameni își petrec întreaga viața împreună
deși nu vorbesc aceeași limbă,
acest navigator nu își dorea pe cineva al cărui dialect să se asemene cu al lui
sau ale cărui cuvinte să sune asemănător,
ci pe cineva cu care sa poată vorbi
de la inimă la inimă
iar el știa că înaintea sa au mai fost și alți navigatori
care în disperarea acestei căutări
a cuiva care să le vorbească limba,
au pierdut-o pe a lor
împrumutând continuu cuvinte din limbile altora
până au uitat-o pe a lor
însă navigatorul nu și-a dat voie
să își lase în urmă limba
și să o schimbe de dragul unui dialog
riscând să o piardă cu fiecare conversație
purtată cu cineva care nu o vorbea
pe a sa
și zilele au devenit luni,
iar lunile ani,
și nopțile pe vasul său mai singure,
înțelese doar de stelele și de luna care îl acompaniau în a sa-i soltitudine
și când apele au devenit mai tulburi,
iar limba sa aproape se pierduse în tăcere,
navigatorul auzi o voce
venind dinspre răsăritul soarelui
o limbă pe care nu o mai auzise în această viață,
dar pe care o recunoscu din altele,
o limbă care traversase spiralele timpului și cotiturile spațiului
până a ajuns din nou la el
și în fața sa s-a arătat un alt navigator,
aflat și el în căutarea aceleiași limbi
pierdute în altă viață,
dar promisă în toate celelalte
iar acolo, în mijlocul apelor
unde nu se află nici urmă de pământ
cei doi navigatori și-au dat seama că ajunseseră, în sfârșit,
acasă.
Sabin RUSU este proaspăt absolvent de ASE, a studiat și la London Metropolitan University și a fost cel mai tânăr colaborator al „Culturii de sâmbătă”, din Gazeta Dâmboviței…
Facebook
WhatsApp
TikTok
