Aș fi putut, așa cum am găsit-o, să o las,
dar am preferat să construiesc o alta,
piatră cu piatră, puse de mine pas cu pas,
să-mi cunosc singur calea, dintr-o parte-n alta.
Poteca ce îmi traversa grădina în două părți ducea:
fie înapoi – însă eu voiam să ajung înainte,
fie undeva pe unde drumul meu nu avea ce căuta,
spre idealuri ce nu-mi aparțin și vechi morminte.
Și din când în când – șoapte – le-aud,
asemenea penelor purtate-ușor de vânt,
încercând în van să-mi spună
că drumul meu e pietruit dintr-o minciună.
Aș putea să le dau curs și de la a mea potecă să m-abat
dar sufletul din a le asculta mă ține;
fiindcă doar eu știu pe unde-am de umblat
și nimeni nu-mi cunoaște grădina mai bine decât mine.
Sabin RUSU este proaspăt absolvent de ASE, a studiat și la London Metropolitan University și a fost cel mai tânăr colaborator al „Culturii de sâmbătă”, din Gazeta Dâmboviței…