como, como…
strigă-mă pe numele tău
când mă întrebi ce fac
cu mâinile în apa rece a lacului
în timp ce eu aleg o piatră
pe care să ți-o ofer drept suvenir
al acestei amintiri
și de aș avea parte de micul dejun
în fața acestui mic port
în fiecare dimineață a vieții
nu aș cunoaște cuvântul “plictiseală”
căci până și această vrăbiuță
ar lua masa împreună cu noi aici
dimineață de dimineață
m-aş lăsa pierdut în grădinile mănăstirii
unde doar tu ai voie să mă poți găsi
printre statui, palmieri și portocali
arcade verzi și trepte care duc
spre un sărut
ai mai văzut atâtea rațe?
plutind spre țărm, în dansul unor valuri
la poalele acestor munți uriași
ce-ncep ușor să-și lase umbra peste maluri
în timp ce ție, stând pe acea bancă
soarele-ți mângâie obrajii cu a sa lumină
iar eu mă-ntreb – visul acesta,
oare cât o să mai țină?
cheamă-mă pe numele tău
când rămân în urmă pe aleea pietruită
oprindu-mă să te mai privesc încă o dată
și voi veni în pași grăbiți din urmă să te prind
de teamă să nu te mai pierd vreodată
atunci cuprinde-mă încet
într-o îmbrățișare a degetelor mici
și promite-mi că nici tu nu vei uita
ce noi doi am lăsat aici.
Sabin RUSU este proaspăt absolvent de ASE, a studiat și la London Metropolitan University și a fost cel mai tânăr colaborator al „Culturii de sâmbătă”, din Gazeta Dâmboviței…
Facebook
WhatsApp
TikTok
