203 ani de la naşterea poetului târgoviştean Grigore Alexandrescu!

Grigore Alexandrescu s-a născut în 22 februarie 1810, la Târgovişte. El a debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus de Ion Heliade Rădulescu. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. Poetul scrie, mai întâi, meditaţii romantice, sub influenţa poetului francez Lamartine. Cea mai reuşită este „Umbra lui Mircea la Cozia”. Alexandrescu a scris şi fabule, printre cele mai cunoscute „Câinele şi căţelul”, „Boul şi viţelul”, „Dreptatea leului”, „Vulpea liberală”. Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditaţia şi satira. A tradus din Lamartine şi Byron. Acesta a murit la 25 noiembrie 1885, la Bucureşti.

Grigore Alexandrescu este cel mai important fabulist al literaturii române din secolul al XIX-lea.  Acest loc în istoria noastră literară se datorează nu numai talentului, ci şi faptului că specia era cultivată în epocă şi împrejurări ca, trăind într-o societate în care nu putea să arate „fără sfială toate câte socotesc’’, pentru a-şi exprima, fie şi indirect, părerile,apelează la alegorie, servindu-se de animale.

Statuia poetului amplasată în faţa casei din Târgovişte unde s-a născut, lângă clădirea în care acum funcţionează Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, a fost furată la începutul acestui an şi ulterior recuperată însă bustul din bronz era tăiat în două.

Câinele şi căţelul

 Căţelul Samurache, ce şedea la o parte

Ca simplu privitor,

Auzind vorba lor,

Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,

S-apropie îndată

Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:

„Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,

Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.”

– „Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,

Noi, fraţii tăi, potaie!

O să-ţi dăm o bătaie

Care s-o pomeneşti.

Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,

Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”

– „Dar ziceaţi…” – „Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?

Adevărat vorbeam,

Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,

Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”