Pe unul din vecinii mei de culoare, aflat cam la trei blocuri de mine, îl ştiam meloman. Tenace şi irezistibil. Duminică de duminică mă obişnuisem cu obiceiul său de a scoate magnetofonul pe pervazul ferestrei, impunându-şi de la înălţimea parterului preferinţele muzicale în concerte de binefacere. Lansaţi în eter cu difuzoarele la maxim, Puceanu, Onoriu şi Dobrică au intrat repede în folclorul şi istoria cartierului. Prin efracţie şi tocmai la orele când, aşa cum glăsuiau tăbliţele bătute în perete, liniştea trebuia respectată.
De la o vreme însă, în dreptul apartamentului cu pricina s-au petrecut lucruri ciudate. Chiar lipit de canatul ferestrei a apărut peste noapte un mic şopron din pânză cauciucată. Apoi, câteva straturi miniaturale de flori, două-trei bănci, o pancartă. Seara, un bec chior aruncă o paloare tragicomică pe feţele locatarilor sau vizitatorilor nocturni, desfigurându-le. Nu rămânea decât să binecuvântez banala tihnă duminicală regăsită dar, parcă ceva îmi lipsea. Prea mă dezobişnuisem cu liniştea. Mi-am zis că omul împreună cu ai lui s-au apucat poate de spiritism, chiromanţie sau feronerie după înclinaţiile sau chemarea străbună. Eroare! Odată cu muţenia Romicăi et comp. a apărut…Nu! Nu! Precis n-o să mă credeţi. Eu însumi am impresia de două săptămâni că memoria auditivă îmi joacă o festă. Şi totuşi…Ce mai încolo şi-ncoace, cu toate ciupiturile şi apelurile la propria-mi raţiune trebuie să recunosc că nu mă înşelasem. Dinspre
şopronul vecinului se auzea acum, cu o constanţă de metronom duminical, vorbind…Ceauşescu! Distingeam fraze întregi din cuvântările lui. Remarcam fundalul sonor, uşor estompat, scandările şi ropotele de aplauze într-o stupefiantă irealitate. O săptămână întreagă n-am închis ochii, bolnav de curiozitate. De fiecare dată când treceam pe acolo şopronul, închis… În faţă şi puţin lateral o pancartă din carton spunea clar „La Giony. 10 lei audiţia. Duminica”.
Duminica, prin urmare, la audiţie cu mine. Zbor din casă gata-gata să răstorn soacra vecinului de palier:
– Da’ce, maică, nu eşti la televizor? Cică vorbeşte Ceauşescu!
– Nu se poate! Nu cred! Cum aşa? mă prefac neştiutor.
– Acu’ ascultai cu urechile mele când veneam printre blocuri.
– Unde dumnezeului să vorbească mortu’, madam Altamira? zic.
– Cum unde? Acolo, la Bucureşti, cred! Te pomeneşti ca-nviat!
N-o mai aud că am şi ocolit gropile săpate de curând, tomberoanele, câinii vagabonzi şi mă aflu deja în uşa şopronului. De intrat, nici vorbă! Înăuntru e loc cât să arunci o ocheadă. Cam vreo treizeci de inşi stau unii în alţii ascultând profeţiile, genialităţile, tezele. Toate imprimate pe bandă. Alţi câţiva gură-cască stau căţăraţi pe balcoane.
– Dat dracului! zice careva. Ăsta avea sistemă, ce mai! Gândire nene, logică, chichirez! Nu ca la ăştia de azi de-ţi face capu’ calendar şi nu pricepi neam.
Unul, tocmai sosit, întreabă în spatele meu:
– Ia spune domne, se transmite în direct sau ce se întâmplă?
– Da, da! îi confirm în glumă.
O iau înapoi spre casă. Aştept să vină seara apoi revin făcându-mi de treabă pe aleea vecinului. Oacheşu’, pe bancă în şopronul gol. Magnetofonul, la locul lui pe pervaz, tace. Fac câţiva paşi gândind ce pretext să găsesc când, Giony mi-o ia înainte:
– Domnu’? Cu ce vă servim? O cuvântare, ceva? Spui mata numa’ anu, luna, ziua şi gata, o dăm pă loc!
– Nu, mulţumesc! zic. Sunt vecinul dumitale. Stau mai încolo, în paişpe. Am ieşit puţin să iau aer.
– Cum doriţi! încearcă el să se retragă.
– De fapt – nu vreau să-l scap – am venit să-ţi spun numai că eşti genial domne. Cum ţi-a venit ideea asta? Pe cuvânt, eşti mare!
Giony se uită cu neîncredere. Dă să râdă, chiar râde de i se zdruncină burta revărsata peste curea după care redevine serios:
– Ce vrei domnu’, fiecare se privatizează cum poate şi cum îl taie capu’. Şi luăm şi ieftin, zău! Numa’ zece lei. Fie că-i congres, fie că-i o plenară din aia… Da’ dăm program numa’ o dată pă săptămână c-avem şi servicii. Altfel m-aş fi estins şi treceam şi pă vido.
– Şi vine lumea?
– Vine săracii că e dornici şi ei d’un spectacol, ceva. Mai ales pă vremurile astea… E câte unii dă nu să mişcă cu orele. Daaa!… Închide ochii şi parcă-s duşi, nu altceva. Ceva dă speriat!
Stăm amândoi pe bancă ca doi filozofi.
– Curios, domnu Giony! mai zic. Mă rog, afacerile-s afaceri, dar dumneata cum vezi chestia asta? Mi se pare tare curios. Uite, după atâţia ani…
Mă priveşte cu un fel de compătimire pe când încreţiturile frunţii
arată că-şi caută vorbele:
– Ei, pă dracu,’ curios! Uite domnu’ care e treaba. Ascultă colea la mine. E plină lumea dă ciudaţi .Apoi, mai e şi din ăştia întârziaţii, cum să le zic? Parcă ce ‘neata n-ai auzit dă japonezii ăia care habar n-avea că se sfârşise războiu’ dă mai trăgea încă în ciori şi-n alte alea şi după douăş dă ani, în numele…ăă…da, sferei ăleia…
ă…zi-mi să-i zic….ă…dă posperitate?
IOAN VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul Jurnalului de la Mahala…
Citeşte şi
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE; NERO, BRAC GERMAN, episodul 16…
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU; Astăzi îmi permit să fiu sentimentală…
CULTURA URBANĂ – Pompiliu ALEXANDRU ; Nobila meserie…
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE; Unde este Țugurlan?…
REFLECȚII MINORE – Alexandru IACOB; Zâmbete și… zâmbete…
CONEXIUNI – Ștefan POPESCU; Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU; Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA; Poveste de iarnă…
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE; Târgoviște, 1938…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI – Mariana OPREA STATE; Dor și timp…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI; Un film…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN; Felinarele din Piața Metus…
REFLECȚII PEDAGOGICE – Alexandra VLADOVICI BÂRSAN; În cursa timpului…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ – Puiu JIPA; Despre ce este vorba…
LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ ; O samă de măscări…
SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 4 – Dana NEACȘU…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA; Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU…
RAFTUL CU PROZĂ SCURTĂ – Ioan VIȘTEA; Mica sirenă…
JUNIORI DE CARABELLA – Daria STEMATE; O cafea amară…
JUNIORI DE CARABELLA – Marius Alexandru DINCĂ ; Dor și vis…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA ; Așteptare…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Miahela MARIN; Teama de a fi român…
SOVIANYSME – Octavian SOVYANI; Am fost un copil reușit?( 2 )
JUNIOR DE WORCESTER – Bogdan VLĂDUCĂ; Despre morcovi și inflație…