Pentru Ticuţǎ– pentru cǎ a fost şi Paul-Mircea –pentru cǎ n-a știut…
„Nothing human disgust me unless is unkind, violent.”
(Hannah, in The Night of the Iguana)
Când te naști ți se dau
două șanse: să fii fericit
ori să te sinucizi.
Majoritatea le ignorăm pe amândouă.
B.B. (BéBé) sau, filologic vorbind, Ofelia francofila sau cum din pluş suplineşti viaţa (II)
Acel unic BéBé ginditor, pentru care totul merita osteneala, incit n-as putea sa ma pronunt fara ajutorul Lui, al lui Nenea Iancu… Sa vedem ce ar merita osteneala pentru acest BéBé daca in loc sa-l plimb prin Village (adica in zona Universitatii New York, la sud de Chelsea unde a trait fericita Elsie), l-as plimba prin Bucuresti, pe bulevardul Kogalniceanu, de la statuie, deci ocolind zona unuia dintre locurile de munca, inspre Universitatea bucuresteana si statuile de vis-à-vis.
BéBé-ul ar incepe probabil sa-si miste popoul de la est spre vest si inapoi astfel incit daca aranjata nu ar atrage prea mult atentia pestilor (pimps) cindva prosperi socialisti/securisti, BéBé-ul ar purta lamé si unghii lungii vopsite in tonul buzelor, negru ar fi chic, nemaivazut, namaiauzit decit in ministerul de Justitie, care se afla peste drum de Cismigiu. Dupa un ness-caffé la Trandafirul Rosu sau un pepsi in Venetia, un popas la un pui prajit la fosta Lamiita, mi-as conduce BéBé-ul in cabinetul ministrului-plin al justitiei–oricare dintre cei post-revolutionari, deoarece vreau sa fie un barbat sau cel putin sa nu poarte coc–si Bébé i-ar cere un post de judecator inspector, de judecator la curtea de apel, sau la curtea suprema, facind un cerc perfect cu buzele-i sale superbe si negre aprorpiindu-se tot mai mult si mai provocator de ministru si apucindu-l tot mai strins de cravata–vreau sa aiba ceva sa apuce in orice circumstanta, indiferent de ministrul-barbat– i-ar respira direct in gura lui de sex opus ei, soptindu-i ca un sarpe marului nu vei regreta, merita, iar de ciuda ca nu poate rezista tentatiei ministrul s-ar sufoca si s-ar transforma intr-o broasca blonda cu capul de peste, cheala si rotofeie, cu ochelari rotunzi cu rame aurii, cu buze baloase si burta bontata, cu picioare scurte si putin cracanate (cracanatul putin imi sugereaza altceva tot mica si incovoiata), cu o piele verde de alba si cu vocea de american vorbind romaneste: tu stii ceva despre asasinat, despre complot, despre cum ne-am impartit rolurile si cum ne acoperim acum unul pe celalalt, tu chiar ai fost iubita doctorului cu raportul de autopsie, si n-ai rezistat in productia mortuara si -ica ti-a gasit un post la cercetare, si te-au indreptat spre mine ca se te tratez contra virginitatii, ma confundati domnule broasca, i-ar spune rotund BéBé-ul asezindu-se timid pe piciorusele lui care numai din greseala nu sint servite ca delicatese de farfurie si i-ar mingiia urechiusele prin care el respira si gindeste precum respira bombindu-si pieptul in afara, si i-ar atinge scurgerile din gura mica si taiata cumva latit, eu nu sint virgina domnule ministru si zau ca ar merita sa ma numesti judecator inspector, chiar la curtea suprema, ei taci, ar spune el rizind à la américaine, cine te crezi tu, B.B. (el a vizionat filme frantuzesti si este un salvator si un iubitor de animale la fel ca si Brigitte) dar chiar B.B. sint, ei taci, ar ride el din nou, muscindu-si buza caci B.B. era alaturi de clitoris–vechi cuvint latin–codul de recunoastere pentru veteranii din revolutia contra celor doi, si ar incepe sa bata cu degetutele sale in masa si sa se simta singur si parasit si nu ar sti ce sa faca, ce sa faca daca fatusca asta ii deconspira pe ei, pe veterani, mai ales acum cind propunerea pentru metafizica a fost trimis la amazoane, altul a fost ajutat sa se impuste, altii erau trimisi la diferite burse in strainate, altii se roteau prin ministere, ce sa se faca, nu putea cere ajutorul nimanui, trebuia sa inventeze ceva, nu-i asa ca tu ma placi, BéBé-ul ca raspuns ar misca gratios capul ca si popoul tot de la est la vest, nu, acum poti sa-l misti de la nord la sud, i-ar spune broasca, nu, ar adauga, mai bine retine de sus in jos pentru da si ai vrut sa spui nu, dar ia stai putin, ar rosti “broasca” dupa un moment adinc de cugetare, ce cauti in biroul meu, sint ditamai ministrul plin de justitie, poate de gaze, ar raspunde cu tupeu BéBé-ul, dar asa s-ar continua un alt episod unde rolul Bébé-ului ar fi interpretat de altcineva, nu se potriveste cu sufletul BéBé-ului meu, astfel ca am parasi impreuna cladirea cindva veterinara, zimbind mereu aceleiasi tinere eterne –ca si revolutia romana– secretare loiale fiecarui nou ministru si am porni mai departe la bulivar’, am trece de arhivele romane, am ajunge la primaria capitalei unde BéBé-ul ar da sa intre in audienta la primar, la ditamai primarul capitalei Romaniei vrei sa intri fara sa treci pe la registratura, fara sa te opresti la fiecare usa si usita sa spui cine esti, sa afli ca nu ai mai fost vazuta inainte, ca de fapt poate nu vrei sa-l deranjezi pe primar, poate altcineva sa te ajute–chiar cu virginatatea, ce doresti? sa te inscrii pentru repartitie de apartament/garsoniera cind ai sub 25 de ani si lucrezi dar taica-tau este nimeni aici la noi, tu nu te culci cu nimeni din cine trebuie, ca te-oi fi culcind cu romani in general si-ti faci datoria este treaba altora si ca promiti sa nu fii deloc, dar absolut deloc idioata, cine te crezi, hai, hai valea, afara din primarie, STOOOOP, fratilor!
***
Ce are a face lucratura cu prefectura, ce-ai patit, Dana? ai prins loc de emisie la TVR si te crezi revolutionara si vrei ca lumea sa-ti asculte pasurile, defuleaza-te la joia tineretului, daca s-o mai tine, daca nu cumva vin englezii si se angajeaza toti pe programul doi la limbi straine!
N-ai aflat? Nu mai sint ministrii de justitie barbati. Acuma sint barbate, asa ca ia-o pe BéBé, ca timpul ei s-a dus sau e de dus la alte ministere. Barbatele vin cu incompetenta nu impotenta.
***
Ce drac m-a pus sa vin eu cu BéBé-ul pe bulevardul Kogalniceanu cind nu pot s-o tin drept nici pina la Casa Armatei de frica, de marea si oceanica frica de peste congelat vindut la Dunarea?
Se mai numeste “Dunarea”? Odata erau dormitoarele de la facultatea de drept deasupra Dunarii.
Ce-or fi facut cu microfoanele ca stiu ce-au facut cu absolventii: i-au imbatat.
***
Hai, BéBé, hai inapoi in usa studioului din Village, New York, unde este mai calm. Chiar si in timpul Gay Games de luna trecuta era intr-un fel linistit, festiv si uman prietenesc, iar tu esti pe punctul de a parasi studioul la fel ca si mine, iar eu iti spuneam ca ai fost senzationala si tu mi-ai raspuns ca o Marlene si B.B.-ul lui Vadim cel Roger ca si eu am fost la fel de senzationala, si ne salutam, si eu plec prima, dar tu ramii, persisti, chiar daca aparent vrei numai sa intirzii putin cu ceilalti pe care-i cunosti mai demult si care-ti sint cumva prieteni, pentru ca nu-ti face placere conversatia mea pe care o suspecti a fi de curtoazie, sau poate chiar esti timida si nu vorbesti cu strainii, era prima oara cind ne intilneam, ah, mi-amintesc acum ca m-ai intrebat daca eu sint in clasa de marti si de joi si eu am raspuns ca tocmai am terminat cursurile care aveau loc martea si joia ieri, adica marti, si ne despartim cumva pina vom intilni vremuri mai bune si mai sigure, fara pustiuri in suflete. Si ne-am despartit.
Probabil ca a iesit in strada insotita de cineva, poate cineva o astepta, desi nu mi se pare credibil cum te stiu plina de nefericire, oricum sa mai scriu despre tine ca timida, ca refuzind orice contact uman prea direct ca sifonindu-te sau dimpotriva de frica sa nu te distruga, abia ca nu ma pot gindi sa-ti fac una ca asta. Cum as veni sa spun in gura mare fie ce aroganta esti, o Marlene–adica o vampa cu nasul pe sus–fie ce fragila esti, cum s-ar spune foarte corect sub aspectul finalitatii, o Ofelie; in ambele cazuri o atitudine fatalista de acceptare resemnata a singuratatii, in prima varianta si a unei singuratati totale, in cea de-a doua ipostaza ar fi tot.
Imi apar in minte tot felul de imagini cu timide faimoase si tot ce am spus pina acum despre tine pare corect, si misterul si teama si fiorul si masturbarea si nefericirea ca manifestare a propriei vointe. Cind ai de ales intre doua mere si-l alegi pe cel mai scofilcit de teama ca cel mai frumos are viermi, iti alegi in mod deliberat nefericirea. Ma gindeam cu voce tare intr-una din zile de la fereastra mea ce da in strada 19 in partea ei vestica, ce minunat e ca oamenii se impart mereu in doua categorii si fiecare ne gasim o categorie in care sa parem celorlalti a le fi superiori si daca este sa fim in marea majoritate mediocrii, de ce sa nu ne deosebim intre noi cei vii ca fericitii si nefericitii, cumva ca piticii lui Gulliver, mici dar amarnic nefericiti, de ce sa nu fim mereu in stare conflictuala cu frica de a pierde in sin, si astfel for ever constipati, pentru ca nu-mi imaginez cum cineva care isi risca toata averea in tranzactii la bursa poate avea defecatie zilnica, bineinteles nu ma refer la cei care aleg sa fie fericiti ca un Soros, pentru care gambling este un mod de a rationaliza norocul timidului ce cistiga, spre deosebire de cel a carui filosofie este as fi putut avea ceea ce niciodata nu o sa am pentru ca nu am stiut cind am renuntat la sansa de a-l avea ca intr-o buna zi voi fi nefericit ca nu am facut tot posibilul sa obtin ceea ce vreau.
Si daca timida cu adevarat, Ofelia/B.B., si daca rational nefericita, nu te vad incurcata in neputinta, nu te vad in neputinta sa actionezi. Nu stiu daca ai vreun precept calauzitor in viata ca, spre exemplu, singura deosebire dintre om si rata este ca rata nu se rateaza, cum spunea Nae Ionescu si il cita deunazi Mihai Botez, dar nici nu conteaza la un moment dat, mai ales atunci cind fixezi prezervativul sau bei un compot de prune uscate dimineata pe stomacul gol, sau citesti ziarul pe W.C., dar conteaza cind auzi ceasul desteptator, cind te apleci sa-ti legi sireturile zi de zi, cind iei acelasi metrou putind a transpiratie cu aceleasi figuri nefericite dar sigure ca si a doua zi vor fi tot acolo, vor arata la fel si nu vor inceta sa fie nefericite, pentru ca numai astfel ai siguranta zilei de miine, dar tu nu esti asa, tu daca esti nefericita este pentru ca nu ai intilnit iubirea, nimeni nu ti-a cerut sa-i impartasesti iubirea pentru astazi, pentru sarut, pentru impreunare, pentru tinerete, nimeni nu ti-a spus te doresc, fata frumoasa, vino cu mine in asta seara, la cite petreceri ai fost invitata, daca ai fost vreodata la vreo tea-party? citi ti-au cerut sa te conduca acasa in zori, daca raspunsul este pozitiv la intrebarea precedenta? citi ti-au spus te iubesc pentru ca te iubeau, daca raspunsul este pozitiv la intrebarea precedenta? citi ti-au spus ca te iubesc doar ca sa folositi impreuna un prezervativ, raspunsul dat in aceleasi conditii ca mai sus? cu cine ai simtit ca ai gasit dragostea, daca accepti ideea ca dragostea este ceva de gasit undeva, cu ajutorul cuiva si daca da cum ai reusit sa te autoflagelezi atita timp singura? raspunsurile vor aparea in suplimentul saptaminal al cotidianului, ca la jocul de cuvinte incrucisate, nu-i asa?
“Take care (Ai grija), Ofelia! chiar ca mi-a facut placere sa te cunosc,” ii strig in minte dupa ce am dezbracat-o minatal ca intr-un striptease japonez, si miine va fi la fel de colorat ca si azi si soarele va rasiri tot din aceeasi parte, oricare va fi ea, si inghetata tot din frigider se serveste, si pestele tot in apa va sta si totul va tinde sa fie rotund chiar daca va ramine de-a pururi plat, ca-n monologul tau de miercuri din Angels in America, unde erai o simpla tinara femeie drogata cu barbiturice care nu putea sa traiasca decit simtindu-se protejata, si se simtea protejata doar halucinind si nu putea marturisi de ce-i este frica decit in visul cu ochii deschisi si si-ar fi dorit un partener homsexual caci ii era frica de sex placindu-i compania masculina, si dupa ce s-a copilarit a doua oara cu monologul, Andy ii spunea:
“Honey, nu-ti fie frica sa fii tu insuti, interpreteaza ca si cum ai fi un copil,” si a continuat, “caci asta esti un necrescut, si nu-i nici rau nici bine sa nu ajungi adult,” dar drogurile erau singurul mod la indemina personajului sa ramina in afara timpului, sa fie neputincios cerind protectie firesc, si asteptind normal sa i se acorde atentie si aparare, si dupa ce a repetat monologul cumva urmind indicatiile lui Andy si s-a dus la locul ei, ca ceilalti, intrind din nou in umbra, a urmat Falstaff.
DANA NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeană de pe malurile Ialomiței…
Citește și:
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE: Calendarul cu patimi ( ediția a doua ), episodul unu…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ – Puiu JIPA: La aniversară…
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU: Grevă…
AMERICA LA NOI ACASĂ – Dana NEACȘU: Ședință de senat…
CULTURA URBANĂ – Pompiliu ALEXANDRU: Despre belicoșenie…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN: Despre țoape și țopism sau literatură și realitate…
REFLECȚII MINORE – Alexandru IACOB: Iarna în port…
SOVIANYSME – Octavian SOVIANY: Am fost un copil reușit? ( 3) …
CONEXIUNI – Ștefan POPESCU: Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU: Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA: Despre ploaie…
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE: Despre gazete și gazetari, la ceas aniversar…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI: Fragmente…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN: Hârtia nu roșește…
REFLECȚII PEDAGOGICE – Alexandra VLADOVICI BÂRSAN: A fost odată ca niciodată…
TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA: Varză de Bruxelles…
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE: Scrisori către tine. Despre cunoașterea prin creație…
CUȚITUL CU Teiș – Gabriel ENACHE: Unu…
DEPOZIT ELECTRONIC – Ovidiu IVANCU: Simulare BAC.Scrisoare deschisă…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI – Mariana OPREA STATE: Respirări…
LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ: Povestiri de la Bolta Rece…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA: Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU: Două poeme…
RAFTUL CU POEME – Ioan VIȘTEA: Gluga de coceni…
STUDENȚEȘTI – Alexandra MOCANU: Studențești și nu prea. Despre cum se trăiește în Capitală…
JUNIORI DE CARABELLA – Marius Alexandru DINCĂ: Un fel de n-ar mai fi…
JUNIORI DE CARABELLA – Daria STEMATE: Cel geniu și cel artist…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA: În loc de Mărțișor…
Facebook
WhatsApp
TikTok
