Mă gândeam dezamăgită că personajele de poveste vor rămâne doar o amintire pentru mulţi dintre noi şi un mister nedesluşit pentru generaţiile tinere…privind în jur, îmi dau seama cât de mult m-am înşelat.
Prinţese sunt la tot pasul: în şcoli, pe străzi, în baruri şi cafenele; răsfăţate, miorlăite, preţioase, au înlocuit condurii din cleştar cu platforme vulgare şi buclele bălaie cu şuviţe stridente. Feţi-Frumoşii continuă ‚să se dea’ de viţă nobilă şi-şi etalează averea cu nonşalanţă. Calul alb nu mai dă randament, mai ales când domniţa dornică de adrenalină nu-şi mai poate odihni posteriorul decât în bolizi poleiţi (la propriu!?). Prinţii au renunţat la pleată şi dacă ei înşişi nu mai sunt luminaţi, ne luminează ei pe noi cu chelii voluntare şi opulente. Strămoşii hamleţilor nu mai trezesc interesul partenerelor şi-au făcut loc blugilor slinoşi şi franjuraţi, ai căror tur fuge oripilat spre genunchi. Prinţesele sunt curtate în continuare, dar nu cu versuri duioase sub clar de lună, ci dezmierdate fără perdea cu apelative grosolane demne de o conversaţie bovină în întunericimea grajdului. Nu-i bai, don’şoarele pică în continuare pe spate şi leşină de încântare, mai ales la mirosul bancnotelor şi sunetul motoarelor turate.
Din când în când, îşi mai face apariţia câte un broscoi şi sărutul fermecat nu întârzie să apară dacă-i stimulat din belşug cu nestemate, cecuri în alb şi haine din vizon. Piticii au rămas muncitori, conştiincioşi şi de încredere. Din păcate, sunt pe cale de dispariţie şi astăzi nu mai există decât şapte!
Când ţi-e lumea mai dragă, te trezeşti survolat, apostrofat şi chinuit de vrăjitoare malefice. Adesea, acestea se metamorfozează în fiinţe dragi sau aparent binevoitoare (părinţi şi profesori) şi pretind că îţi vor binele, când de fapt, îţi pun
beţe-n roate şi stau în calea fericirii supreme. Noroc cu zânele bune care-şi flutură bagheta magică şi te trezeşti din dovleac în demnitar! Cele mai cunoscute par a fi Şpaga, Manipularea şi Corupţia.
La ce Feţi-Frumoşi avem, se află şi zmei pe măsură; cu cine altcineva să se dueleze neînfricaţii noştri, decât cu Judecătorul, Poliţistul sau Funcţionarul public, hidoşenii care sălăşuiesc la sânul ‚răului suprem’, Muma Pădure sau Baba Cloanţa, poreclită şi Legea.
Să nu uit de un Tarzan sau Mowgli fără inhibiţii, care pierde vremea atârnat pe la colţuri şi abordează şmechereşte câte un lup sau vreo panteră…De animale nu ducem lipsă! Că venii vorba, Baloo este acum o lichea profitoare şi leneşă, dar la fel de carismatic şi chipurile sociabil, manifestând un interes ‚vădit’ faţă de cei aflaţi la ananghie. Îl puteţi întâlni oricând într-un bârlog confortabil, zis şi Parlament, scărpinându-se tacticos de pupitrele scumpe din lemn masiv.
Zice-se că viaţa este o poveste, lumea chiar este o junglă, iar eu îmi doresc, naivă, ca urmaşii mei să trăiască ca-ntr-un basm…Un basm adevărat!
Vise plăcute!
ALEXANDRA VLADOVICI BÂRSAN este profesoară de limbi moderne, a locuit la Sibiu, dar s-a întors acasă și este, mai ales, absolventă de CARABELLA…
Citește și:
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE: Calendarul cu patimi ( ediția a doua ), episodul unu…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ – Puiu JIPA: La aniversară…
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU: Grevă…
AMERICA LA NOI ACASĂ – Dana NEACȘU: Ședință de senat…
CULTURA URBANĂ – Pompiliu ALEXANDRU: Despre belicoșenie…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Mihaela MARIN: Despre țoape și țopism sau literatură și realitate…
REFLECȚII MINORE – Alexandru IACOB: Iarna în port…
SOVIANYSME – Octavian SOVIANY: Am fost un copil reușit? ( 3) …
CONEXIUNI – Ștefan POPESCU: Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU: Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA: Despre ploaie…
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE: Despre gazete și gazetari, la ceas aniversar…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI: Fragmente…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN: Hârtia nu roșește…
TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA: Varză de Bruxelles…
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE: Scrisori către tine. Despre cunoașterea prin creație…
CUȚITUL CU Teiș – Gabriel ENACHE: Unu…
DEPOZIT ELECTRONIC – Ovidiu IVANCU: Simulare BAC.Scrisoare deschisă…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI – Mariana OPREA STATE: Respirări…
LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ: Povestiri de la Bolta Rece…
SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 6 – Dana NEACȘU…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA: Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU: Două poeme…
RAFTUL CU POEME – Ioan VIȘTEA: Gluga de coceni…
STUDENȚEȘTI – Alexandra MOCANU: Studențești și nu prea. Despre cum se trăiește în Capitală…
JUNIORI DE CARABELLA – Marius Alexandru DINCĂ: Un fel de n-ar mai fi…
JUNIORI DE CARABELLA – Daria STEMATE: Cel geniu și cel artist…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA: În loc de Mărțișor…
DIN CUTIA POȘTALĂ – Măsura imbecilului…
JUNIOR DE WORCESTER – Bogdan VLĂDUCĂ: O nouă lume veche
Facebook
WhatsApp
TikTok
@ Enache Lucian.
Ai citit printre randuri si ai inteles ce ai vrut. Daca ti se pare ca in articol ai recunoscut profilul tipic al elevului/absolventului de „Ienachita Vacarescu”, s-ar putea sa fie doar o parere.
Daca (si sper sa nu fie asa) esti absolvent al liceului despre care discuti, nu mai spune nimanui acest lucru. Refuz sa cred ca un liceu de elita al orasului scoate pe poarta oameni care sunt certati cu limba romana.
Si nu, acest articol nu este despre absolventii liceului „Ienachita Vacarescu”.
Inteleg din text ca daca esti absolvent de Ienachita esti chhh !!!
E in regula sa fie concurenta intre cele doua entitati de adolescenti dar aceasta concurenta nu o personalizati politic sau considerati ca acest ziar trebuie citit numai de absolventii de la Carabela iar cei de la Ienachita sa-si caute ei un lider politic care sa-i promoveze ca entitate si pentru care absolventii de la Carabele sa fie chhh!!!