Acele moment în care te simți bine în compania cuiva? Momente în care te simți tu, necenzurat, de care îţi aminteşti ?
Prietenia noastra a început cândva, devreme, în copilărie, nici nu mai știu când. Poate în jocurile de afară, din faţa blocului, poate prin dulapurile mamelor, printre haine și pantofi, poate cu papușile comuniste rigide pe care le îmbrăcam și dezbrăcam toată ziulica. La școală n-am fost în aceeași clasă, dar când ajungeam acasă eram din nou prietene. Iar păpuși, vizite, confidențe. Cum locuiam una la etajul 3 și cealaltă la 4, comunicarea nu era o problemă. Aveam ceva să ne spunem? Ne strigam de la geamul bucatărie iși vorbeam, eu întotdeauna cu gâtul contorsionat, ca să ne și vedem. Făcea prietena mea clătite? Mă striga la geam și eu ieșeam cu o cratiță în afara geamului, iar ea îmi arunca cu precizie o clătită sau două, fix în cratiță. Aveam eu ceva să îi dau? Legam frumos obiectul cu o ață și ajungea la ea imediat. Uneori se rupea ața și atunci dispăream amândouă de la geam, precaute.
La liceu ne-am despărțit iar. Acasă, eram iar prietene, desigur. Plecam uneori împreună, dimineața, căci liceele noastre se învecinau. Mergeam uneori la discotecă, ne împrumutam haine, ne făceam iar confidențe.
Apoi eu m-am mutat din blocul copilăriei noastre și am plâns amândouă la despărțire, în apartamentul gol. Ne-am vizitat, ne-am scris scrisori când ea a fost plecată din țară, iar eu la facultate, ne-am vizitat iar, am ieșit apoi în oraș, din când în când. La nunta ei am prins buchetul, apoi ne-am mai întâlnit, anul următor, la altă nuntă. M-a sunat după ce a născut primul ei copil, dar nu am mai reușit să ne vedem de atunci. Am mai vorbit la telefon, de două-trei ori pe an, în anii următori. Ea mă sună de revelion, eu când îmi amintesc de copilăria noastră.
Poate că prietenia nu există ca atare, mai mult ca sigur nu durează toată viața, are un început și un sfârșit, ambele aproape insesizabile. Poate că tocmai asta e ideea, momentele de prietenie sunt cele care se lipesc de suflet și dacă mai respiră după ani și ani, poate că există totuși prietenie, sau momente de prietenie, sau cine știe…
CĂTĂLINA CRISTACHE este absolventă de limbi moderne, la Universitatea București, a terminat un master la SNSPA și, mai ales, CARABELLA târgovișteană…
Citeşte şi
NERO, BRAC GERMAN, episodul unu al noului ROMAN FOILETON al prozatorului Ionuț CRISTACHE…
EVENIMENTE ÎN AȘTEPTARE, despre o prietenie cum nu va mai fi…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI, cu marele regizor Constantin VAENI…
PRIETENI LA CULTURA DE SÂMBĂTĂ, domnul Radu PETRESCU-MUSCEL cu o tulburătoare evocare…
LONDRA LA PAS, cu prietenul nostru Cristian Gabriel GROMAN…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI, cu Teodor Constantin BÂRSAN, tot despre prietenie…
Mihaela MARIN scrie despre prietenie, temă pe care ne-a propus-o, în CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…
CULTURA URBANĂ și titularul rubricii, tânărul universitar Pompiliu ALEXANDRU…
PICĂTURA CHINEZEASCĂ, cu autori români și prieteni…
Puiu JIPA și rubrica lui, AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
CULTURA ONLINE, cu profesorul dr. Daniel TACHE…
Facebook
WhatsApp
TikTok
