Ceață. Parcă totul se aude împăienjenat. Încă mai am imagini și încă mai aud unele voci, foarte vag, dar totuși puțin cam neclare din visul ce tocmai s-a stins. Îmi întorc fața adolescentină, iar aceasta este bombardată cu lumina aia galbenă și nenorocită de la stâlpul din fața „reședinței” mele.
Vreau să văd cât este ceasul, încerc, mă forțez puțin, dar parcă drumul până acolo devine din ce în ce mai lung pe măsură ce mă apropii. Parcă am tot corpul atrofiat, parcă toți mușchii mei se răvășesc, se zbat să mă tragă înapoi. Și, reușesc până la urmă. Da… e destul de târziu. Clar! Iar nu pot să dorm, iar o să am mintea sfâșiată în mii de direcții…
Noapte albă. Tinerețe. Liniștea strigă, zbiară din toata inima ei de scrum. Am reușit mai devreme să-mi deschid ochii. Mă uit la lumina aceea galbenă și vad prin perdeaua semi-transparentă, cu detalii drăguțe, cum un păianjen își construiește pânza lângă lampa dătătoare de lumină. Mă întreb: „Ce viață are și ăsta, frate… O fi cald acolo la el?” El nu are somn. Clar, seamănă cu mine… fratele meu micuț de insomnie.
Am încercat să ațipesc, să dorm, să mă întorc în lumea aceea care tocmai s-a stins, dar am rămas suspendat în altă dimensiune. M-am izbit de relativitate. Ce ciudat…
Am vrut să te dezleg de mine cu orice preț, dar ești prinsă acolo cu noduri tari. Nu pot să te separ de mine. Am eșuat. Am vrut să-mi întorc fața de la tine și să văd lumea, să cunosc alți oameni, dar ești singura persoană pe care o văd. Romantisme puternice. Aiurea… Trebuie să ard amintirile cu tine, dar stai … nu-s genul ăla. Sunt prea bun. Am zis că nu o să te uit niciodată. Ești extraordinară.
Sunt zile în care nu te mai vreau deloc. Apoi mă întind pe patul imens și extrem de moale și mă bucur că am scăpat de tine. Plutesc iar fericit în spații întunecate și fără margini, în universul meu sumbru, dar blănd. Și, de undeva din altă constelație, îmi apar pe retina subțire imagini cu noi doi. Eram super, ce pot să zic. Tu porți niște blugi drăguți, niște ghete pufoase și o jachetă elegantă. Aștepți acolo exact ca o copilă inocentă. Mă auzi când vin și te întorci repede. Îmi era așa de dor să te văd. Vis naiv… Îmi trebuie timp să îmi reîncep zilele normale, să fiu ca la inceput.
În fiecare zi mă regăsesc pe alte drumuri, trupul meu colindă șosele lungi, dar mintea mea e plecată deja pe autostrăzi în depărtare, se pierde, taie orizontul. Citesc cărți cu povești plictisitoare, dar mă izbesc de unele fraze și tresar. M-am pierdut pesemne. În acele rânduri de carte veche îmi văd urmele. Toate se îndreaptă către tine apoi te evită brusc, semne clare că sufletul e într-o mișcare browniană, e agitat. O să vină ziua în care oceanul de litere o să-mi spele urmele, ziua în care urmele vor dispărea de tot, ziua în care vulturul o să-și ia zborul și eu o să fiu liber. O să mă dezleg de tine, pentru puțin, doar știi că mă voi întoarce.
Trăiesc azi timpul perfect, tinerețea perfectă, cu bune și cu rele. O să spui că bat câmpii, că perfecțiunea nu acceptă relele, iar eu o să-ți reproșez că perfect o să fie atunci când va exista un echilibru. Nu uita că cea mai bună profesoară e chiar ultima greșeală. O să-mi dai dreptate.
Sunt o persoană bună și știu să zâmbesc mereu. Totul mi-e prieten: universul, soarele, orizontul, praful care dispare din bătaia teneșilor mei, plictiseala, agitația blândă, norii și urmele lăsate de avioane.
Am aprins lumina și am învățat cum e să nu mai cotrobăi prin timp. O sting repede, îmi ajunge. Întunericul mă ucide, asta după ce m-a atras în ghearele lui de oțel. E aiurea, e amuzant pentru că știu că o să scap cu viață din această luptă aprigă. O să vii tu și o să aprinzi lumina, o să-i strici planurile. Ce mă bucur… Tu și aceste gânduri ați venit odată cu băiatul potrivit, la momentul potrivit. Îmi vine câteodată să vin lângă tine, să te trag ușor de mânecă și să-ți spun șoptit, ca un copil asaltat de emoții… știi, noi doi am fi perfecți împreună. Dar știu că ne-ar copleși perfecțiunea și ne-am plictisi repede unul lângă celălalt. Așa că mai bine tac. Tac și merg înainte, departe de noi, tot mai aproape de tine.
Povestea noastră e, de fapt. o nepoveste, e ca un dans rapid pe ritmuri lente. Trecutul ridică ziduri înalte, iar cu fiecare cărămidă pusă te pierd din vedere. Aceasta este o luptă pe care refuz să o duc. Las armele și toate lucrurile deoparte și încerc să văd, cât mai am timp, dacă mai schițezi un zâmbet. Dacă da, atunci e bine pentru tine. O să învăț să iubesc libertatea ta. Câteodată îmi vine a sări zidul acela amărât și a pleca după tine, dar TINE poate că este departe și departele acela este foarte departe. Îmi trebuie un bolid cu mulți cai putere să dau de urma ta, iar dacă l-aș avea tot nu cred ca aș nimeri cărarea potrivită. Poate că tu rătăcești pe o alta. Îmi vine a evada în realitate și acolo îmi vine a te suna și a te invita la o discuție încălzită de un ceai parfumat, dar mi-e teama sau rușine și fug. Fug de amintiri. Mai bine stau locului, la colț, în mintea mea nebună.
ALEXANDRU MARIUS DINCĂ este elev în clasa a XII-a D, de la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…
Citeşte şi
ROMAN FOILETON – Ionuț CRISTACHE; NERO, BRAC GERMAN, episodul 16…
LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU; Astăzi îmi permit să fiu sentimentală…
CULTURA URBANĂ – Pompiliu ALEXANDRU ; Nobila meserie…
CULTURA ONLINE – Daniel TACHE; Unde este Țugurlan?…
REFLECȚII MINORE – Alexandru IACOB; Zâmbete și… zâmbete…
CONEXIUNI – Ștefan POPESCU; Fragmentarium…
COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU; Oamenii de ieri ai Târgoviștei…
STRATEGII DE DISTANȚARE – Petre STOICA; Poveste de iarnă…
CULTURĂ ȘI ISTORIE – Radu STATE; Târgoviște, 1938…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI – Mariana OPREA STATE; Dor și timp…
ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI – Constantin VAENI; Un film…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN; Felinarele din Piața Metus…
REFLECȚII PEDAGOGICE – Alexandra VLADOVICI BÂRSAN; În cursa timpului…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ – Puiu JIPA; Despre ce este vorba…
TERAPII ÎNGÂNDURATE – Ioan VIȘTEA; Pe urmele japonezilor…
LA BORTA RECE – Radu PĂRPĂUȚĂ ; O samă de măscări…
SUBSTITURI, confesiuni americane, episodul 4 – Dana NEACȘU…
JI-PISME DE SÂMBĂTĂ – Puiu JIPA; Zece altfel de poeme…
MELANCOLII – Constanța POPESCU…
RAFTUL CU PROZĂ SCURTĂ – Ioan VIȘTEA; Mica sirenă…
JUNIORI DE CARABELLA – Daria STEMATE; O cafea amară…
CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA ; Așteptare…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE – Miahela MARIN; Teama de a fi român…
SOVIANYSME – Octavian SOVYANI; Am fost un copil reușit?( 2 )
JUNIOR DE WORCESTER – Bogdan VLĂDUCĂ; Despre morcovi și inflație…
Facebook
WhatsApp
TikTok
